Strigătul oiței pierdute

Matei 18:11-12/ ""Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele,
nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe
cea rătăcită?"" Amin!

""Dintr-o oiță ascultătoare de Tine iubită
Astăzi sunt pierdută, și-n lume rătăcită -
Nu-Ți mai aud glasul blând, mângâietor...
Unde ești Tu, Doamne, bunule Păstor?
Lupii hămesiți mă încolțesc pe cale...
Unde mi-e liniștea din curțile Tale?
Durerea nevegherii sufletul mi-l scurmă...
Unde-i alinarea suratelor din turmă?

Știu că-s vinovată... Am căzut în ispită,
De pofte înșelătoare lăsându-mă amăgită,
De lucruri deșarte ce firea pământească
Ni le așterne-n cale să ne ispitească...
Cât m-am uitat la ele am rămas în urmă
Neprivind la Tine, m-am pierdut de turmă
Și astăzi rătăcesc în lumea păcătoasă,
Departe de Tine, de drumul spre casă.

M-aș întoarce îndată... Dar cine mă ajută?
Că-n hățișurile lumii sunt prinsă... Și pierdută
în mocirla de păcate, în mocirla din lume...
Cine să mă scoată? Cine să mă îndrume?
Iar vrăjmașul mă apasă, morții să mă dea...
O, cum aș întoarce timpul dacă aș putea!
Și alegându-mi Viața, Calea, înc-odată
Nu m-aș mai despărți de Tine niciodată...
N-ar fi putere-n lume - nici de-ar fi să mor -
Să mă despartă iar de bunul meu Păstor.

O, cât îmi doresc să fiu iar cu celelalte
Surate dragi din turmă pe culmile înalte
Ale vieții sfinte și în stări de lumină...
Să fim împreună sub ocrotirea divină,
Să nu ne lăsăm amăgite de pășuni deșarte
Că rătăcirea e drumul ce duce la moarte.""

Așa își strigă durerea oița rătăcită,
Cu sufletul mâhnit și inima zdrobită...
Și-n plânsul ei durut, plâns sfâșietor,
Își strigă cu tărie iubirea de Păstor.
Porunca-i ca iubirea să dăinuie mereu,
Cu toată puterea să-L iubim pe Dumnezeu
Că cine Îl iubește, chiar dacă greșește,
În ziua nenorocirii Domul îl izbăvește -
Domnul Dumnezeu ne scapă de la moarte,
Că ne-a purtat pe brațe și vrea să ne mai poarte.
Amin!
Alba Iulia 27 ianuarie 2021