Străbate parcă din 'nălţimi...

Srăbate parcă din 'nălţimi...

Străbate parcă din 'nălţimi de astre
Şi desfătează ochii minţii noastre -
Un suflu sfânt de scumpă bucurie,
Ce-mparte tuturor vestea cea bună
Că s-a trecut de pragul de furtună,
Şi în Isus, prin El avem o veşnicie,
Ce-o vom trăi în pas cu Dumnezeu
Sub legîmântul arcului de curcubeu.

Străbate parcă din 'nălţimi de soare
Făclia cea de aur plină de candoare,
Ce-aprins-a fost în Jertfa din Calvar
Când la-nviere Ea, a arătat că viaţa
A-nvins misteru-mbrobodit în ceaţa
Travestirii, prin păcatul cel originar,
Atunci când Lucifer pe om l-a amăgit
Şi mâna a-ntins la pomul cel oprit.

Străbate parcă din 'nălţimile cereşti
Ecoul învierii din curţile împărăteşti,
Vestindu-ne, c-avem acolo Salvator
Pe-Acel ce-a fost trimis cu izbăvirea
De Tatăl Sfânt, s-aducă mântuirea,
Pe Fiul Său Isus, spre-a fi Mijlocitor,
Pentru-a legifera iertarea-n Jertfa Sa
Unica, ce viaţa veşnică ne poate da.

Flavius Laurian Duverna
06 aprilie 2015