Ştergarul

O, cin' să ia ştergarul să spele-n umilinţă
Şi să slujească-n taină pe cei ce-s obosiţi,
Să-nlăture în milă şi dragoste tot praful
Ce în pustiul vieţii a prins pe ucenici?

O, cine în smerenie se va pleca la cină
La Cina cea de Taină-n odaia cea de sus,
Să spele-n apa milei şi-a dragostei pe fraţii
Fugari în noaptea rece, -n Calvarul lui Isus?

Picioarele lui Iuda pornite către curte
Spre curtea lui Caiafa-n trădarea cea mai grea
Ce-aleargă ca să vândă cu un sărut toţi fraţii
O, cin' le va spăla, iertarea ca să dea?

Se-aşteaptă un răspuns al dragostei arzânde
Slujirea cea mai 'naltă, cel mai sublim prinos
E jertfa în smerenie, smerenia în jertfă
Ştergaru-nfăşurat pe Trupul lui Hristos.

Nu piatra, ci... ştergarul e datoria sfântă
A fraţilor lui Isus spălaţi sus pe Calvar
Căci biruinţa-n luptă-n genunchi e câştigată
'N smerenie-adevărată ce-acordă graţie-n dar.

Sunt răni în Galaad ce n-au leac ori scăpare
Şi secerişu-i copt, iar timpu-i pe sfârşit
Mai mult ca orişicând nevoie-i în lucrare
De lucrători fideli, de lucrători smeriţi.

Căci, până la coroana ce fi-va aşezată
Pe capul nost' atunci, când reveni-va El
Ne-a fost lăsat... ştergarul să-I învăţăm trăirea
Spre-a fi la fel ca Isus, la fel ca Blândul Miel.

În unitate sfântă, smerenie tăcută
Fiind gata totdeauna ca să-i slujim pe fraţi
Ne pregătim de locul, ne pregătim de viaţa
Şi Ţara ceea Sfântă, de Noul Împărat.

Ştergarul nu-i osândă, ci o virtute sfântă
Podoaba-mpărătească pe care-o dobândim
Jos, în ţărâna rece-n genunchii de slujire
Spre Viaţa cea eternă din Raiul cel divin.

Amin