Statornicia credinței

Statornicia credinței


Întotdeauna au existat
Oameni statornici în credință
De Dumnezeu au ascultat
Și au luptat cu biruință,

Oameni ce au recunoscut
Că doar măritul Dumnezeu
Este Stăpânul absolut,
Nu se-nchinau la nici un zeu.

Mulți oameni care din vechime
Știau, că singur Dumnezeu,
A făurit această lume
Și-n dar va da, pe Fiul Său

Chiar înainte de a Se naște
Isus Hristos pe acest pământ,
Aveau puterea de-a cunoaște
În ei aveau un Duh preasfânt

Știau că va veni Mesia
Și L-au vestit adeseori,
Știau că va fi bucuria
Îi va salva, pe muritori.

Pe Dumnezeu, ei Îl iubeau
Și stăruiau în rugăciune
Și de păcate se fereau
Mult se luptau să facă bine.

Unii, trăiau în bogăție
Dar ei, credință mare aveau
În îmbuibare sau beție
Ca să trăiască se fereau,

Și ei de Dumnezeu știau
Și-n El credeau neîncetat
Și numai Lui I se-nchinau
Numai, pe El L-au venerat!

Apoi, când S-a născut Isus
Cei cu credință au înțeles
Că-I Fiul Tatălui de sus,
Căci, în Scripturi, se spunea des

Știau că-I Fiu de Dumnezeu
Dar El, ca și om S-a născut,
Să ne salveze de la rău
Prin grele chinuri a trecut

Și cel bogat sau amărât
Care credea în Dumnezeu
Știa că Cel care a murit
Nu-i altul, decât Fiul Său

Cel care pentru noi S-a dat
Și sângele Lui, Şi-a jertfit,
Cel, care fără de păcat
Ca să ne scape, a murit.

Acum, noi toți suntem ai Lui
Și doar El, ne va judeca
Venind pe norii cerului
În toată măreția Sa.

El ne va fi Judecător
Faptele noastre va vedea
Cu glasul Lui hotărâtor
Moartea, sau viața ne va da

Și nu contează sărăcia
Nici bogăția preț nu are
Când va veni pe cer, Mesia
El, dreaptă judecată are

El face judecată dreaptă
Și cei ce sincer L-au iubit
Eternitatea îi așteaptă
Că nu-n zadar au pătimit

Și îi va duce la cer, sus,
Acolo, unde al Său Tată
Pe aleși si Fiul Său Isus
Cu multă, dragoste-I așteaptă.

Amin

Câmpia Turzii, 17 aprilie 2011