Spre zările de sus...

Spre zările de sus…


Spre zările de sus, - albastre -
Spre cerul cel plin de mistere,
Aş vrea să zbor spre alte astre
Mânat de-a Domnului putere
Scăpat de cercul lumii noastre.

Şi-n rându-atâtor mari minuni
Ce Universul vast marchează,
Pe drumul marii ’Nţelepciuni
Să simt că toate-n veci viază
Şi-n palmares comori c-aduni.

În dimensiunea-i fără margini
A spaţiului, cu mii de Galaxii,
Fermecat şi-uimit de imagini
Să văd că-astfel sunt din vecii
Pentru ştiinţa-mi-nalte pagini.

S-admir mulţimi de constelaţii
Cu alte lumi ce-au fost create,
Cu alţi sori, plutind prin spaţii,
Cu-alte sisteme ce spun toate
Că-alcătuiesc spre slava-I naţii.

Cuprins fiind de-un dor imens
Deplin s-aspir spre a cunoaşte,
Că tainele-s, toate-n consens
Că-n străluciri se recunoaşte
C-astfel fiind, nu-i un nonsens,

Ci-au fost astfel pe veci create
De Acel ce-I Dumnezeu etern,
În faţa Lui, să-mi văd stopate
Idei ce-n mintea-mi se discern,
Că El conduce-n Univers toate.

Flavius Laurian Duverna
18 noiembrie 2010