Smerenia

Smerenia

Smerenia-i tăcută și nu-i invidiază
Pe cei ce din mândrie în rugă nu veghează.
Smerenia te înalță, dar nu în ochii lor,
Ci înaintea Celui ce-i Domnul domnilor!

Smerenia-i plăcută doar dacă o iubești.
Și tot ea te ajută prin Duhul să trăiești.
Smerenia nu strigă, nu face gălăgie,
Ea nu-i supărătoare și plină de mânie.

Smerenia te-ajută cu Domnul să trăiești,
Să capeți îndurare și bucurii cerești.
Smerenia-i o comoară! De știi s-o prețuiești
Prin Duhul Sfânt cântă-vei cântări duhovnicești!

Smerenia-i venită din cerul cu splendori
Ca să-ți arate ție că drumul nu-i cu flori.
Doar drumul pe la cruce te duce către cer,
Lăsând în urma ta pământul efemer.

Smerenia te învață să nu mai ai pretenții
Și în mijlocul mulțimii să nu cerșești atenții.
Smerenia-i o virtute de-o mare raritate,
Ce-o au din plin acei cu suflete curate.

Smerenia nu se îngâmfă și nu batjocorește
Pe cel flămând ce-n stradă pâinea o cerșește.
Ea plină de îndurare și milă îi va da
Tot ce-are mai bun și chiar și haina sa.

Smerenia varsă lacrimi, se roagă și postește
De-aceea nimeni astăzi nu o prețuiește!
Căci ea ne învață în lume ca să trăim frumos:
În pace și-armonie, cum a trăit Hristos!

(18 decembrie 2024)