Și te vom lăuda cu arfa...

Și te vom lăuda cu arfa...

Și te vom lăuda cu arfa, aplecați în mulțumire,
Că ai fost cel mai minunat, în drum spre Patria-uimire!

Și îți vom spune-n dor: osana, preamărit fii, Dumnezeu,
Ce simțire, frumusețe, aplecați la tronul Tău,

La râul vieții și al iubirii, în cel mai splendid, nevisat,
În alaiul fericirii, slăvind pe Marele Împărat!

O, ce bucurii așteaptă, o ce frumuseți-tandrețe,
În frumoșii Zori ai zilei, ce vor dărui binețe,

Tuturor, spălați prin Jertfă, din patru colțuri adunați,
Ridicați pe aripi de Soare, înălbiți, glorificați,

Ce întra-vor pe vecie, în Țara cea de vis-splendoare,
Prin Cel ce ține Univers, Unicul Divin, Cel Tare!

O ce imn inundă Zarea, deschizând petala-n dor,
Adunând în sărbătoarea Marelui Mântuitor!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Clipe numără, ceasornic, toate stau să se împlinească,
Ferice-i cel, ce-n cale dornic, stă la masa cea regească,

Adunând mărgăritare, pentru splendid nevisat,
El va lăuda cu arfa, pe Cel mai Mare Împărat!

Așternut la tron de slavă, în gloria iubirii sfinte:
«Eu vin curând! », ferice-s toți, ce ascultă, țin și iau aminte!

- Da, Mă vei lăuda cu arfa, ferice-i robul credincios,
El va moșteni tărâmul, prin Mirele Divin, Hristos!