text Poezii crestine

Semnele morţii în... Cel viu

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Valdi Herman
Să vedeţi, fiind la lucru, ca oricare credincios
Voiam să răscumpăr vremea, cum ne-a învăţat Hristos.
Şi, fiindu-ne chemarea drept ambasadori din cer
(neavând deci de a face cu acelea care pier),
În timp ce necredincioşii ascultau ştiri pe Pământ,
Eu, fiind născut din ceruri, ascultam Cuvântul Sfânt.
Şi m-aflam cu ascultarea în Matei, către sfârşit,
Despre felu-n care Domnul, Şi-a dat duhul şi-a murit.

Întâmplările pe care le găsim aici descrise
Cu prileju-n care Domnul Şi-a dat duhul şi murise,
Mi-au aprins în duh lumina unei aplicaţii care
Ne ajută să distingem adevărul de-nşelare.
S-ascultăm întâi de toate ce ne spune-aici Scriptura,
Apoi vom vedea îndată care e şi-nvăţătura.

Spune deci evanghelistul că la moartea lui Hristos,
Mai întâi s-a rupt perdeaua, drept în două până jos,
După care, stânci de veacuri, din granit, s-au despicat.
Scena se încheie-n urmă cu slăvita înviere –
Sfânt sigiliu-al biruinţei vieţii care-n veci nu piere.

Înaintea-nvăţăturii vreau să fac o precizare
Menită să justifice tema şi-ai ei aplicare:
După cum tot ce se naşte din Adam e mort în el,
Cei născuţi din Hristos Domnul mor şi ei, în El, la fel.
Deci vom urmări amprenta morţii Domnului Hristos
Pe viaţa şi-n umblarea cui îşi zice credincios.

Primul semn este perdeaua de la Templu, ruptă-n două -
Asta îmi deschide drumul să trăiesc o viaţă nouă.

Semnu-al doilea e pământul care s-a cutremurat -
Deci pământul vieţii mele e ca şi desfiinţat.

Semnu-al treilea, iată, piatra stâncilor s-a despicat -
Nu mai sunt deci surd ca piatra, ci uşor de-nduplecat.

Semnul ultim e-nvierea sfinţilor care-au plecat
Să se-arate ca dovadă, vie, de necontestat.
Deci în noua mea umblare vor fi-atâtea fapte sfinte
Care vor uimi ca morţii când se scoală din morminte.

Dacă-n viaţa mea trăită pe Pământ aicea jos
Nu sunt semnele acestea, vai, eu nu sunt cu Hristos!
În Hristos nu pot să intre cei care nu au murit,
Cum nici El nu ne-a dat viaţa, până când nu S-a jertfit.

Doamne, luminează-mi mintea, şi ajută-mă de-acum
Să trăiesc cu bucurie moartea pe-al vieţii drum.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>