Scrisoare către cel ce o citeşte

Dragul meu / Draga mea,
De mult mă pregătesc să-ţi scriu
Dar, încă niciodată
n-am reuşit
să pun în câteva cuvinte,
esenţa lumii toată.
Deşi sunt obosit de-atâta drum,
am să încerc acum...

Isus Hristos e totul.
Fără El, toată lumea e goală şi tristă,
lipsită de culoare,
lipsită de viaţă,
mimând că trăieşte,
mimând că există,
având înainte-i doar noapte,
nicicând dimineaţă.
Fără El, lumea e doar un labirint
cu pereţii de gheaţă,
întortocheat, obositor şi fără ieşire.
Fără El, lumea, golită de sens,
rătăceşte-n neştire...

Isus Hristos e totul.
E mai mult decât am putea spune
sau gândi.
E raţiunea, rostul, înţelesul şi sensul existenţei,
şi nu-L putem privi
decât prin ferestre făcute din lacrimi de sfinţi,
şi nu-L putem simţi
decât prin cruce.
Unii I-au socotit valoarea la treizeci de arginţi
- când tot argintul lumii e al Lui -,
şi-atunci când lumea se va duce,
în urma ei,
nu va rămâne decât fum
şi treizeci de arginţi pătaţi de sânge
şi îngropaţi în scrum,
pentru că...
Fiul Omului e totul.

P.S.
Am crezut că pot
să scriu în câteva cuvinte
că Fiul Omului e tot
ce merită să ai în minte,
însă, îţi spun că numai pentru a-L privi,
cu-adevărat nu ţi-ar ajunge
nici treizeci de duzini de... veşnicii.