Scoala Vietii

Mi-ai aratat sa merg, pe-un drum, stropit cu lacrimi,
Croit pentru oricine, doreste-odihna Patriei,
Sa trec prin scoala vietii, de unde sanatos,
Sa ma hranesc cu lectii, predate cu folos!

Mi -ai cuvantat adesea, sa merg, ca Esti cu mine,
Sa nu ascult de soapta, ce ma-ndrepta-n pieire.
Sa nu dau curs gandirii, ce m-atragea la sine,
Cu zeci de stoluri negre, ce-s doar soapte straine!

M- ai invatat sa tac... cand cei rai ma-mpresoara,
Sa nu ma lupt degeab', sa rabd si sa veghez...
Caci biruinta mea, va fi precum o raza,
Ce se infinge-n neguri si zorii se ivesc!

M -ai ajutat in viata, sã trec urcusul greu,
Sa n-ocolesc Iordanul, sa merg cantand spre el!
Sa am curaj in noapte, frica s-o biruiesc,
Sa stau drept, in picioare, cand vanturi navalesc!

M-ai indemnat sa bat, la poarta indurarii,
In liniste s-ascult, smerit la glasul Tau,
M-ai mangaiat cu drag, in umbra asteptarii,
Si n-a fost in zadar, vroiai binele meu!

Mi-ai demonstrat ca-n oameni, nu trebuie sa ma-ncred,
Pe ei sa nu ma sprijin, necontenit gresesc!
In Tine sa gasesc, refugiul ce-l doresc,
In orice clipa-n viata, la Tin'sa apelez!

Mi -ai daruit aripi, sa pot zbura cu ele,
Sa urc spre cerul lin, s-ajung mai sus de stele!
Sa luminez in bezna, mai mult sa stralucesc,
Am invatat Isuse, caci trebuie sa cresc!

Am suferit adesea, si clar n-am Inteles,
De ce atate fractii, fiinta-mi chinuiesc!
Cuprins am fost de-un tremur, simteam ca ma topesc,
Dar Tu vegheai, ca eu... putere sa primesc!

M -ai dus prin vai adanci, cu pietre zdruncinoase,
Am fost lovit de stanci, popasul cautand...
Trecut-am prin furtuni si raze-nvapaiate,
Tu daltuiai in min'... eu forma capatand!

Asa trecut-au anii, in urma mea privesc...
Cum de alungul vietii, dorit-ai sa ma cresti.
Probleme si-ecuatii, cu Tine socotind,
Am invatat Rabuni, de Tine sa depind!