Șadrac, Meșac și Abed Nego

Motto: ""Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din toate necazurile lui.
Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El și-i scapă de primejdie.""
Amin! Psalmul 34:6-7.

Lămurindu-se împăratul
Că-n lume totul e vremelnic,
A vrut să facă ceva care
Să rămână pururelnic.

A cerut să i se-aducă
Un îndemânatec faur,
Căruia i-a dat poruncă
Să facă un chip de aur.

Să-l ridice-n valea Dura
Și să fie neapărat
De șaizeci de coți de înalt
Și de alți șase de lat.

Să mai facă un cuptor
Care să se-ncingă bine
Că-n el vor fi aruncați
Cei ce nu vreau să se-nchine.

El vroia să sperie robii
Fiindcă știa că între ei
Sunt din cei ce nu se-nchină
Nici la idoli, nici la zei.

Când totul s-a împlinit
Aidoma poruncii lui,
A chemat toți dregătorii
La sfințirea chipului.

Iar în ziua sorocită
Strânsu-s-au atât de mulți
Că valea Dura s-a umplut
De slujbași mari și mărunți.

Dregători de multe feluri
Și de ranguri diferite;
Și toate căpeteniile
Neamurilor înrobite.

Și crainicul împărătesc
A strigat cu voce tare:
"Voi neamuri de orice limbă,
Ascultați! Și voi popoare!

Când glas de trâmbiță s-aude,
De alăute, de chitare,
Lipiți fața de pământ
În smerită închinare.

Cel ce chipului de aur
Nu-i va fi închinător,
Va fi aruncat îndată
Să ardă-n acel cuptor."

În clipa care-au răsunat
Trâmbițe, psaltiri, cavale,
S-au proșternut la pământ
Tot norodul strâns în vale.

Însă, iată, că trei oameni
Din mulțimea aceea mare,
Șadrac, Meșac și Abed Nego
Au rămas drepți în picioare.

În norodul strâns în vale
Erau mulți supuși iudei,
Și dintre toți, tari în credință,
Neclintiți au rămas trei.

Ei cunoșteau porunca sfântă
Ce-i oprea să se închine
La idoli, la chip cioplit
Și la zeități păgâne.

Și erau fără prihană
Și cu cugetul curat,
Credincioși până la moarte
Veșnicului Împărat.

Văzând cele întâmplate,
Câțiva dregători haldei
Au grăbit la împăratul
Să-i pârască pe ce cei trei.

Că n-au vrut să se închine
În fața chipului cioplit
Și, neascultând porunca,
Împăratu-a fost jignit.

Împăratul a dat poruncă
Să fie îndat- aduși
Șadrac, Meșac și Abed Nego,
Dregătorii nesupuși.

Și Nebucadnețar le-a zis:
"Înadins oare, voi trei
Nu slujiți, nu vă-nchinați
Dumnezeilor haldei?

Când instrumentele cântării
Vor da semnul prevăzut,
Vă proșterneți spre-nchinare
Chipului ce l-am făcut.

Dacă nu i vă-nchinați
Împlinind porunca dată,
În acel cuptor aprins
Veți fi aruncați îndată!

Acum știți ce vă așteaptă
De vă veți împotrivi!
Și unde-i dumnezeul care
Să vă poată izbăvi?"

Șadrac, Meșac și Abed Nego
De împărat nu s-au ascuns
Ci, încrezându-se în Domnul,
Cu îndrăzneală au răspuns:

"Iată, Dumnezeul nostru
Căruia-I slujim, El poate
Să ne scoată din cuptor
Și din mâna ta, împărate!

Și chiar dacă nu ne scoate -
Că-n cuptorul tău toți pier,
Noi rămânem credincioși
Dumnezeului din cer!

Că Dumnezeul nostru-I viu
Și puterea Lui e mare!
Nu e chip turnat din aur
Nici idol fără suflare!"

La asemenea cuvinte
Împăratu-a poruncit
Să facă focul în cuptor
Și să fie încălzit;

Dar de șapte ori să fie
Mai aprins ca de-obicei,
Și în el, legați în haine,
Să-i arunce pe cei trei.

S-a-mplinit aspra poruncă
Și oștenii-au azvârlit
Pe Șadrac, Mesac și Abed
În cuptorul încălzit.

Dar acei oșteni voinici,
Toți. în văzul tuturor,
Au fost uciși de văpaia
Flăcărilor din cuptor.

Când s-a ostoit dogoarea,
Împăratul, cu grăbire,
S-a apropiat să privească
În cuptorul de-osândire.

Și iată, în cuptor erau
Patru oameni nelegați
Care umblau prin pârjol
Slobozi și nevătămați.

Și ce-a văzut împăratul
Să priceapă n-a fost greu:
Al patrulea... Avea chipul
Unui Fiu de Dumnezeu!

Atunci a strigat cu spaimă:
"Dregătorii mei iubiți!
Șadrac, Meșac, Abed Nego!
Ieșiți repede! Veniți!"

Cei trei au ieșit afară
Și toți au rămas mirați
Că trecerea lor prin cuptor
I-a lăsat nevătămați.

Focul n-a avut putere
Să se-atingă de cei trei,
Nici măcar miros de foc
Nu se prinsese de ei.

Hainele erau neatinse,
Un fir de păr nu s-a pârlit...
Și văzând toate acestea
Împăratul a vorbit:

"Binecuvântat să fie
Dumnezeu-n care cred,
Îi slujesc și I se-nchină
Șadrac, Meșac și Abed!

Dumnezeul celor trei
A văzut credința lor
Și a trimis îngerul Său,
Izbăvindu-i din cuptor.

Că nu este un dumnezeu
Ca Sfântul lui Israel
Ce-n vreme de strâmtorare
Să poată izbăvi ca El!

De aceea, cine va vorbi de rău
Pe Dumnezeu, ca-n alte dăți,
Casa-i va fi dărâmată
Și el tăiat în bucăți!"

Așa au afla haldeii
Că-i un singur Dumnezeu,
Care este sprijin tare
La nevoie și la greu.

Astfel Domnul a lucrat
Ca Babilonul să priceapă
Că pe-aceia ce-L iubesc,
Din orice primejdie-i scapă.

Și chiar dacă îngăduie
Ca să trecem prin cuptoare,
Este pentru a ne pune
Credința la încercare.

Și acei ce vor rămâne
Neclintiți precum cei trei,
În orice împrejurare
Dumnezeu va fi cu ei.

Lăudat să fie Domnul!
Voia Lui să se-mplinească!
Și prin Duhul Său cel Sfânt,
Dumnezeu să ne sfințească! Amin!