Să ne unim!

Să ne unim cu toți în rugăciune
Și să strigăm cu voce de Arhanghel
Să Îl strigăm cu glas smerit, pe Domnul:
El e Izbăvitorul! Salvatorul!

Să ne unim în duh și închinare,
Să ne unim în dragoste ca frații,
Să ne deschidem inima cu pace
Și să lăsăm ca dragostea, să curgă.

Să ne rugăm și trâmbița să sune,
Să sune cu putere, să răsune,
Să cheme inima la rugăciune
Și sufletele să se unească! Unul!

O, de-am striga c-un glas spre Domnul!
O, de-ar striga întreaga țară, România!
O, de-am privi în sus, cu ochii umezi,
Nu ne-ar lasă orfani, Mântuitorul, Sfântul.

Unde sunt ai noștri înțelepți? Bătrânii!
Unde e Wurmbrand, acel ce-a suferit?
Unde sunt cei ce-au fost bătuți, uciși?
Unde sunt cei ce n-au fugit de luptă?

Unde sunt martirii plini de Duh?
Să ne îndemne la El să ne smerim?
Să ne învețe că în luptă, prin El, vom birui?
Unde sunt frații? Să ne unească-n Duhul?

O, România, popor ce ai luptat,
Ești părăsit, uitat, bătut, disprețuit;
Ești ca un orfan! Scuipat și jefuit,
Trist, pe drumuri! Fugărit!

O, cheamă pe Acel ce te-a chemat!
Strigă pe Acel ce te-a creat!
Caută pe Acel ce te-a găsit!
Urmează pe Acel ce te-a zidit!

Amin