Să ne ținem de credința

Să ne ținem de credința cea lăsată din părinți
peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinți,
în vestirea ei să punem dulcele iubirii har,
și-al ei foc să-l ținem veșnic alb pe-al inimii altar.

De biserica în care ne-am născut și ne-am trezit
sufletul să ne rămînă pentru veci nedespărțit,
dragostea din ea s-o creștem, frumusețea-i s-o cinstim
credincioși să-i fim și vrednici cât pe lume-o să trăim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu,
Steag 'nălțat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu
și îndemn și scut în lupta ascultării de Hristos,
numai astfel ni-e și drumul și sfârșitul luminos.

Asta-i Dreapta-nvățătură după care ascultând
ne urmăm părinții noștri prin urmași continuând,
astfel noi legăm Trecutul de Prezent și Viitor
să intrăm în Veșnicie într-un lanț nemuritor...

Iar la Marea Răsplătire vom putea să stăm voioși
cu o sfântă vrednicie, între fii - și-ntre strămoși
și de Domnul și de-ai noștri vom fi binecuvântați
că ne-am împlinit chemarea de creștini adevărați.