text Poezii crestine

Să înfrângem neadevărul

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ioan Hapca
Să înfrângem neadevărul

Am căutat prin multe surse, dorind să aflu adevărul.
Nu pot să spun că l-am aflat, doar că-am învins neadevărul
Și faima lui, s-a stins sub nimbul măreț, de adevăr curat
Iar sufletul, mi s-a întărit de Duhul înfrumusețat
În Adevăr, căci Adevărul, întotdeauna a triumfat.
Găsesc că vinovat e omul și-acela ce l-a ațâțat,
Nu Dumnezeu, cum tot spun unii, din cugetul rău și spurcat.
Răzvrătitorul mincinos ce-a fost din Ceruri aruncat,
Acela ce-i, cum știm cu toții, un drac, dar „drac împielițat”!
Ce-n pielea oamenilor mari, prin veacuri s-a tot precedat
Și cu războaie, urgii și ciume în lume s-a manifestat,
Și nu-i vreo crimă ori asuprire de care nu e vinovat!
Și omenirea-i vinovată de faptul că l-a acceptat;
l-a consimțit diabolismul, maleficul i-au înglobat...
Pe Dumnezeu L-au pus pe cruce și dintre ei L-au alungat!
N-au vrut să-L știe pe aproape și-acum spun că „nu intervine!"!”
Mirați sunt și se alarmează de parcă-ar fi toți sfinți în sine,
Smeriți, pioși, plini de Adevăr, păzindu-I Legile divine!
Ooo, mai sunt și sfinți cu adevărat, dar lor puțin le pasă
De pandemii ori vreun „mister” învăluit în ceața groasă...
Ei își slăvesc Mântuitorul, privind cu inima spre-acasă
Căci casa celor credincioși, nu-i într-al lumii apogeu,
E-n Ceruri Sus, și-i pregătită atent, de Însuși Dumnezeu!
Când te confrunți cu Adevărul, având dorința Vieții vie,
Te întrebi: De ce să-alunge Domnul din lume-această pandemie,
Când ea-i un har scăpând pe mulți, acum, de veșnica mânie? !
Nu te ruga doar să-ți scapi viața ori pandemie să nu fie,
Ci-ndreaptă ochii omenirii spre Dumnezeu și veșnicie!
Căci pandemia ce-o privești cu groază și nedumerire,
E doar o față a celui rău și infernala-i răzvrătire;
Dar, pentru orice om – e-o vreme - de har măreț spre mântuire.
Rugați-vă creștini cu foc, strigați în duh din răsputere
Să răspândească Domnu în lume, a Evangheliei Putere,
Ce bucurie sfântă aduce și-alungă-a duhului durere!
E vremea sfântă când Cuvântul, departe trebuie să-ajungă;
Pe orice margini de pământ, e vremea inimi să străpungă
Căci El ce-n mână ține totul, E gata „grâul” să și-L strângă!
Să înfrângem dar neadevărul și să proclamăm dreptatea,
Lumea trebuie să știe, să cunoască realitatea;
- Mai sunt sfinți și pe aceștia nu-i mai afectează moartea! –
Iar în ce privește crima, virușii și nedreptatea,
Este-o vreme a celui rău să-și arate răutatea,
Însă Domnu-i la control și-I cuprindem fermitatea
Căci ce-A scris, se împlinește cu toată solemnitatea,
Demonstrând Cine deține mai presus Autoritatea!

31/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>