Sa ai un nume bun

Să ai un nume bun în viaţă
E mai de preţ ca bogăţii
Şi poţi să stai atunci în faţă
Cu capul sus, orice-ar veni.

Ca şi duşmanul cel mai mare
Va sta căzut şi-ngenuncheat
Când tu curat eşti în picioare,
Necompromis de vreun păcat.

Pârâşul-fratele, ortacul
Cu care ai cântat mereu
Nu vrea să ştie că păcatul
Ţi l-a iertat chiar Dumnezeu.

În ziua 'ceea de cădere,
Cu ani în urma, ce s-au dus,
El AZI îl scoate la vedere
Şi spune ce-are el de spus.

Şi fără nici o remuşcare
Sau frică de Isus Cristos,
Te-mproaşcă cu noroiul mare
Al vorbelor fără folos.

Te doare vorba lui, săgeata
Cu vârful aspru de venin,
Şi pieptul ţi se-apleacă-ndată
Lovit, străpuns ca de străin.

Şi plângi: E adevărat ce spune,
Aşa am fost de păcătos!
Dar, frate drag, chiar pentru mine
S-a răstignit Isus Cristos.

Acum dar, scoate la lumină
Alte păcate să le spui.
Pe-acel de care-mi cauţi vină
L-a luat Isus asupra Lui!

Să am un nume bun cu fapte
În ani, cu greu l-am câştigat,
Şi-ai vrut să-l otrăveşti cu şoapte,
Dar tu să ştii că te-am iertat.