Rugăciune - Doamne, Tu ne-ai spus că cine va umbla-n înţelepciune, va fi mântuit! (Prov. 28.16; 2 Tim. 3.15)

Rugăciune - Doamne, Tu ne-ai spus că cine va umbla-n înţelepciune, va fi mântuit! (Prov. 28.16; 2 Tim. 3.15)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Doamne, Tu ne-ai spus că cine va umbla-n înţelepciune, va fi mântuit! (Prov. 28.16; 2 Tim. 3.15)
Şi eu am văzut că-n juru-mi, totdeauna înţeleptul este preţuit! (Prov. 11.29; 14.24; 16.16,22; 21.20,22)
Mintea mea îmi tot propune să caut înţelepciune, (Ecl. 7.25)
Să fiu cap şi tot să ştiu, nu coadă să fiu! (Deut. 28.13; 1 Ioan 2.20,27)
Şi-am plecat în căutare prin această lume mare, (Prov. 17.24)
Pe la tot felul de şcoli, făcând paşi domoli. (Prov. 18.15)

Am crezut că-n astă lume pot găsi înţelepciune, dar m-am înşelat! (Prov. 17.24; 2 Cor. 1.12)
La şcoli pe unde-am învăţat, că ne tragem din maimuţă, m-au îndoctrinat! (1 Tim. 6.20)
Ei mi-au spus c-a mea făptură dăltuită-i de natură! (1 Cor. 2.14)
Că tot a evoluat, nu-i nimic creat! (Ps. 14.1)
Şi m-au amăgit într-una, mi-au inoculat minciuna! (2 Tim. 3.13)
Doamne, Tu m-ai cercetat şi m-ai luminat! (Ioan 9.5)

Au uitat de Tine Tată, mintea lor a fost lăsată în deşertăciuni! (2 Tes. 2.11)
Nu au cunoscut măsura, şi tot născocesc întruna numai urâciuni! (Rom. 1.30)
Inventează numai rele, microcip de pus sub piele! (Ioan 3.19; 7.7)
Ei fiinţe au clonat şi Te-au ignorat! (2 Cron. 29.11; Ezec. 16.49)
Oştile cereşti cu toate Te laudă zi şi noapte! (Neemia 9.6)
Însă unii au uitat că Tu i-ai creat! (Is. 51.12-13)

Sunt făptură minunată prin Cuvântul Tău creată! Nu-s din cimpanzeu! (Evrei 11.3)
Nu-s maimuţă transformată, ci sunt de viţă aleasă, din Tine sunt eu! (F. A. 17.29)
Scriptura cea luminată îmi spune că Tu-mi eşti Tată! (Matei 23.9)
Cunoştinţa veche-a mea s-a-nnoit şi ea. (2 Cor. 5.17)
Şi în mine-Ţi simt lucrarea, mângâierea, vindecarea! (Ps. 30.2; Ef. 2.10; Fil. 1.6; 2 Tes. 2.16-17)
Dragostea m-a înălţat şi m-a-nobilat! (1 Petru 2.9; 1 Ioan 4.7)

Doamne Te slăvesc pe Tine, că Te-ai îndurat de mine şi că Tu mi-ai spus, (Rom. 10.12)
Că a Ta înţelepciune nu se dobândeşte-n lume, ci vine de sus! (1 Împ. 5.12; Prov. 2.6; Ef. 1.17; Iacov. 3.17)
Şi-orice înţelept: se teme de Tine în orice vreme! (Iov 28.28; Ps. 111.10; Prov. 9.10; 15.33; Mica 6.9)
Şi este neprihănit şi este smerit; (Ps. 37.30; Prov. 10.31; Luca 1.17)
Poruncile-Ţi împlineşte, în el Duhu-Ţi se găseşte! (Deut. 4.6; Iosua 1.8; Ps. 119.98; Osea 14.9; Neemia 9.20)
Este blând şi răbdător şi-ngăduitor; (Prov. 19.11; Iacov 3.17)

Este plin de îndurare, roada Duhului Tău are şi nu este rău! (Prov. 14.16; Gal. 5.22-23; Iacov 3.17)
El de la păcat se-abate, şi e plin de bunătate, de Cuvântul Tău! (Iov 28.28; Ps. 119.98; Prov. 10.23; Ecl. 2.26; Iacov 3.13)
Şi este ager la minte, faptele-i sunt toate sfinte; (Deut. 32.29; 1 Împ. 3.28; Prov. 8.12; 20.1; 24.23; Dan. 1.4; 1 Cor. 6.5; Apoc. 17.9)
Este calm şi liniştit şi e chibzuit; (Prov. 8.12; 14.8)
Înţeleptul Te cunoaşte şi oricine-l recunoaşte; (Ef. 1.17)
Că în toate-i moderat şi e cumpătat; (Prov. 12.16; 29.11)

E dornic să dobândească, tot ce poate să primească doar din mâna Ta! (Exod 31.3; 36.1; Prov. 17.24; 21.11; Ecl. 1.13; 7.25; Dan. 1.4)
Pe Tine să Te cunoască, Scriptura s-o împlinească în fiinţa sa! (Ef. 1.17; Col. 1.9; 3.16; Prov. 15.31; Dan. 1.4)
Vorba-i este chibzuită, comportarea-i e cinstită; (Prov. 12.18; 16.23; Ecl. 10.12; Prov. 19.11; 1 Petru 3.7)
Ştie să fie tăcut, este precaut; (Iov 13.5; Prov. 14.3; 17.28; Ef. 5.15; 1 Tes. 5.22)
Gata-i să primească-ndată, mustrarea întemeiată; (Prov. 9.8; 15.5)
E atent la orice sfat bun ce-i este dat; (Prov. 12.15; 13.1,10; 19.20)

Oricine în el găseşte, ce de la Tine primeşte, tot ce-i minunat! (2 Sam. 14.20; Prov. 1.5; 11.30; Is. 19.12; Ezec. 28.3; Dan. 2.23; 4.18)
Un sfat bun el dă îndată, din a sa minte curată, de la Tine-aflat! (Iov 26.3; Prov. 11.30; 16.14; 21.22; 29.8; Ecl. 9.15; Dan. 11.33)
Este plin de modestie şi-n el nu găseşti mânie; (Prov. 12.16,23; 16.14; 29.8)
Nu este părtinitor şi e iertător; (Iacov 3.17)
Şi e uşor de-nduplecat, căci sufletul îi e curat; (Iacov 3.17)
Paşnic el este mereu, de-i uşor sau greu. (Iacov 3.17)

Doamne m-ai plămădit, iată, sunt făptură minunată, nu sunt om firesc! (1 Cor. 2.14)
Îţi mulţumesc, Doamne Tată, că mi-ai creat chipu-odată, cel dumnezeiesc! (Gen. 1.26-27; 2 Petru 1.4)
Mulţumesc de bunătate, şi pentru a Ta dreptate! (Naum 1.7)
Pentru frumuseţea Ta, că eu sunt din ea! (Exod 33.19; Ps. 27.4)
Te rog dă-mi înţelepciune, ca să fac, în sfântu-Ţi nume, (Iacov 1.5)
Tot ce trebuie să fac, ca să-Ţi fiu pe plac! (Col. 3.17; 1 Cor. 10.31; 16.14; Ef. 5.10; 1 Tes. 2.4; 4.1; Evrei 12.28; 13.16; 1 Petru 2.5,20)