Rugăcinea unei mame

A mai trecut o zi şi seara s-a lăsat,
În depărtări se-ascunde şi ultima sclipire,
Încep să strălucească pe cer steluţe mii,
Pământul se cufundă în dulce adormire.

Undeva, într-o căsuţă , încă pâlpâie lumina,
Pe genunchi, încă veghează mama, pentu-ai săi copii,
Glasul ei răsună dulce când se roagă cu ardoare:
"Binecuvântează-i Doamne, fă din ei altare vii!

Te rog Tată-ntinde mâna,ocroteşte-i de cel rău,
Prin această lume crudă să-i îndrumi pe calea Ta,
Da-le dor de veşnicie şi învaţă-i ce-i iubirea,
Fa-le inima o harfă care Ţie-Ţi va cânta!

Ocroteşte-ne Părinte! E târziu şi sa-noptat!
Lasă garda Ta de îngeri să vegheze cortul meu!
Iar când vine dimineaţa pe genunchi Te voi ruga
Să rămâi mereu cu noi,Salvator şi Dumnezeu!"

Vulcan-Mary