Rugă...

Rugă ...

O, mai ascultă Doamne iar suspinul,
Durerea care sufletul mi-apasă,
Adu din nou izvorul lin si umple,
Cu untdelemnul Tău cel sfânt, iar, vasul.

Ne dă din nou din bucuria slavei,
Si-n stanca Ta ne întărește pașii,
Căci doar prin Tine, doar prin Tine avea-voi,
Tărie atunci când mă pândesc vrăjmașii.

Mă poartă -n carul Tău de biruință, Tată,
Iar mâna Ta să-mi fie veșnic scut,
Să nu mă clatin Doamne, niciodată,
Prin încercările ce vin tumult.

Talazuri dac-ar trece peste mine,
Eu știu! Cu Tine sunt oricând păzit,
Și chiar dacă cu groază valul vine,
Atunci, nu mă voi teme de nimic.

Te laud Doamne pentru îndurarea,
Și mila care zilnic Ți-o-nnoieşti,
Ajută-ne ca să păstrăm cărarea,
S-ajungem sus în slăvile cerești.

Așa e. Dragostea nu e fierbinte,
Și făr'delegea s-a-nmulțit nespus,
Eu vreu cu Tine Doamne, înainte,
Să îmi trăiesc viața pe pământ.

Nu pofte, nici plăceri, nici silnicie,
Nici ura care vine din Satan,
Nici multa, nici puțina avuție,
Să nu mă lege de acest pământ tiran.

Da! Vreau cu Tine să mă laud Tată.
Tu esti al vieții mele suveran!
Dă-mi dar putere ca să umblu fără pată,
Până ajungem sus, la-l Tău liman.

Cornel Gherasim