Ridică-ţi ochii către cer!

Când nu-nţelegi a Domnului lucrare,
În jurul tău, când totu-i un mister,
Speranţa ta, când piere-n depărtare,
Şi valul greu loveşte tot mai tare,
Atunci ridică-ţi ochii către cer!

Nicicând să nu-ţi opreşti în jos privirea!
Să nu disperi când vântul suflă greu!
Priveşte-n sus, căci vine izbăvirea,
Oricât de marea-ar fi în iad oştirea,
Să ştii: veghează pururi Dumnezeu!

În valea Dura oştile se-adună,
Mulţimi se-nchină-n faţa unui zeu,
Întreaga ţară de cântări răsună,
Vuiesc de chiot şi de voie bună
’Nălţând un chip la rang de Dumnezeu!

Când până-n nori răsun-a lor fanfare,
Ca vuietul orchestrele se-aud,
Atunci mulţimea cade din picioare,
Şi într-un gând se-nchină cu ardoare,
În faţa unui zeu de om făcut!

Însă trei tineri privesc spre cerul sfânt,
Privesc spre Domnul lor adevărat!
Ei ştiu că El în cer şi pe Pământ,
Domneşte pururi şi al Său Cuvânt,
E viu în veci, e viu cu-adevărat!

Ei nu se-nchină în faţă la nimic,
Căci se încred în Dumnezeu!
El valul mare îl face tot mai mic,
Din fir uscat, El face rodnic spic,
Şi alor-Săi le este scut mereu!

Şi chiar de braţul nu-Şi va-ntinde-acuma,
Ei tot nu cad în faţa unui chip,
Oricât ar fi de crâncena furtuna,
Îşi vor păstra mereu curat-arvuna,
S-ajungă-n cer la locul pregătit!

Atunci se manie jalnic împăratul!
„De şapte ori cuptorul fie-ncins!
Şi toată oastea şi întreg palatul,
Sa-i vad-arzând ca nimeni altul,
Căci s-au opus poruncii ce s-a zis!”

Însă-n cuptor El vede patru oameni,
Şi-al patrulea e fiu de Dumnezeu!
Căci pe Isus nu-L birueşte nimeni!
Încrede-te mereu în El şi anii,
Se vor preface-n clipe când ţi-e greu!

Deci, nu uita, la greu, cât şi la bine.
Să stai mereu aproape de Isus!
Să stai oricând trăind cum se cuvine,
Şi-aproapelui să-i faci mereu doar bine!
Ca să-ţi aduni comori în ceruri sus!

Nu încerca pe Domnul a-nţelege,
Când El lucrează cum tu nu gândeai!
Mai bine fugi de rău şi fărdelege,
Priveşte-n sus când totul rău îţi merge!
Lucreaz-oricând s-aduni comori în rai!

Căci nu aici îţi este-a ta menire,
Pe-acest Pământ uscat şi înrăit!
Îndreaptă-n sus, spre cer a ta privire,
Spre locul sfânt, în slavă şi mărire,
Ce-a fost cu drag, de Domnul pregătit!