Revelatie

REVELAȚIE
1.
Într-o zi pe neașteptate vine-o rază de lumină
Se așează ca un abur peste ochii mei de tină.
Stau surprins și văd că-ndată se arată o minune
Toate-acestea se întâmplă fără-a fi răpit din lume.

Îndoielnic și speriat văd cum îngerii roiesc
Cum plutesc și zboară-n stoluri pe sub tronu-mpărătesc.
Îi vedem pe fiecare cum slujesc și dau onoare
Se întrec în slujba lor mii de ființe sclipitoare.

Fără o regizare strictă scrisă pe hârtie
Tot se derulează-n zare într-o sfântă armonie.
Și se simte-n toate pacea din altar,
Bucurie, imnuri și har după har.

O, ce minunat, ce bine e în cer,
Sunt clipe ‘nălțătoare ce-n veci de veci nu pier.
Dar oare pe pământ, aici în vechea humă
Găsește Domnul laude? Sau totu-i doar o glumă?

Când ochii și-I îndreaptă Divinul Creator
Spre perla cea albastră învăluită-n nor
Găsește slujitori ce-n dragoste-I dau slavă
Sau oameni ce aleargă spre Casa Lui in grabă?


2.
El se-ngriji de noi când soarta părea scrisă
Pe lemn cu suferință pierzarea fu învinsă
Ne-a arătat că poate să facă o schimbare
Să facă niște sfinți din noi, din fiecare.

Aici suntem doar umbra a ceea ce-i în cer
Și tot ce ne-nconjoară sunt lucruri care pier
Dar Domnul S-a-ngrijit și-a pus valoare-n noi
Ne-a dat nădejde sfântă în viața de apoi.

Și tot ce am văzut cu ochii de credință
Putem trăi aievea de fi-va pocăință
Căci Domnul a promis prin noul legământ
Că merge să gătească în cer locașul sfânt.

Mă rog ca din oștirea ce cântă ne-ncetat
Să nu lipsească nimeni din cei ce-au ascultat
Și să zburăm în stoluri spre locul cel promis
Căci Domnul nostru Isus, pe cruce a învins!