Renașteri și-nălțări

Renasc ca pasărea pheonix
din colb,... din cenușă...
Când tristețea mă doboară,
privesc pe vârf de onix.
Renasc,... atunci în gând
dorinți de mântuire,
cum livada renaşte înmugurind,
noul rod în pregătire.

Renaște-n mine-o rugă,
cu gust aromat de dudă.
Vino Isuse, împarte cu mine,
a mea toamnă arămie.
Înalță-n mine sufletul,
ca în livezi parfumul
fructelor nădejdii și speranță
în lumină, nu în umbră.

Împarte cu mine Doamne, totul.
Stinge în mine durerea,... focul
tristeții lungi de depărtare...
Fii lângă mine-n apus de soare.
Grea e crucea, dar o duc...
Urc, nu mă opresc în loc,
chiar de norii sunt grei,
întunecând a mele primăveri.

Împarte cu mine bucuria,
atunci când n-am pierdut.
Aștept pe nori strălucirea,
să strig: "Isuse, bine-ai venit!" -
Ecoul în șoaptă să îmi răspundă,
murmurând printre flori de mură,
slava să răsune toată...
Umilul pribeag, se întoarce acasă...

Și să mă-nalți în nemurire;
Am să renasc în slăvi divine,
Îți voi mulțumi o veșnicie,
Te-ai îndurat Isuse, de mine.
M-ai înălțat, am renăscut,
iertare Tu mi-ai dăruit;
Într-un cor, a mele simțuri toate,
Cânta-vor slavă, osanale!