text Poezii crestine

Răpirea

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Petru Coman
Fraților ne spune Domnul: “în curând va fi Răpirea !”
Nu vedeți ce se întâmplă, cum se schimbă toata firea?
De priviți în lumea-ntreagă glas dumnezeiesc se-aude
Ca un vuiet vin tornade, grindini, vânturi și taifune

Operațiuni armate, bombardări și chiar rachete
Cei mai tari sunt pretutindeni, sunt prezenți pe continente
Și distrug orașe-ntregi, mor sute și mii de oameni
Răutatea-i ca o ciumă și răsare ceea ce semeni.

Fraților ne strigă Duhul; ce-așteptați? Când vă treziți?
Până când în nepăsare și-n ciorovăieli trăiți?
Azi Cuvântul nu vă mișcă, Duhul Îl disprețuiți,
Credeți că în starea asta sunteți gata, pregătiți?

O popor ales de Domnul în curând sună trompeta
Te deșteaptă, pune-ți haina, iată Mirele Te-așteaptă,
Să fii gata de plecare, să fii gata pentru El
Vremea-i împlinită iată, ne cheamă Emanuel.

Ce necazuri, ce durere va rămâne-n urma noastră
Când vom părăsi pământul cănd a Domnului aleasă,
Îmbrăcată-n trup de slavă; turma Lui, a Lui Mireasă,
Se va întâlni cu Domnul și pe veci va fi acasă.

Fraților momentu-acela va fi greu de traversat,
De creștinii ce de formă au trăit și au umblat
Cu Hristos în lume-aceasta fără-a fi pasionați
De credința-adevărată și de Duhul învățați…

Atunci plânsul, jalea, chinul la nimic nu folosesc,
Nu mai pot întoarce clipa și amărăciuni trăiesc.
Zguduită fi-va ființa și-atunci Biblia citesc
Ar vrea să întoarcă timpul, îndurarea o cerșesc,

Soarele nu mai zâmbește iar norii sunt cenușii
Au plecat cei dragi din case, au plecat ai lor copii.
Acum, își aduc aminte de cântări, de poezii,
De ceasuri de rugăciune, de acele bucurii;

Pe care ai lor din casă le trăiau printre suspine
Retrăgându-se din calea celor ce fără rușine
I-apăsau cu vorbe grele sau cuvinte de dispreț
Când slujeau Domnului slavei, când iubeau pe Cel Măreț.

Fraților, ne spune Domnul, “în curând va fi Răpirea !”
Nu-auziți că se vorbește despre “semn” în toată lumea?
Anticristu-i chiar la ușă, e gata ca să apară
Nu mai stați în ațipire căci rămâne-veți afară.

Ridicați-vă privirea și trăiți de-acum credinței
Că Isus curând înalță pe creștinii biruinței.
Onorați vor fi aceia ce cununa vor primi
Căci răsplata e la Domnul și atunci va dărui.

Vom intra apoi în slava cea de veacuri pregătită
Vom sărbători acolo “nunta” cea de mult vestită.
Asta-i ceea ce ne-așteaptă când cu El pe veci vom fi
Fraților, sosește Domnul! Pe câți oare ne-a răpi?
Amin!
17.03.2009
Petru Coman
Petroșani

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>