R u g ă c i u n e a

Rugăciunea este cheia ce deschide porţi de fier,
Este mijlocul prin care poţi s-atingi divinul Cer;
Ea e singura scăpare în momentul cel mai greu
Căci prin ea tu stai de vorbă cu măreţul Dumnezeu.

Rugăciunea schimbă totul, într-o clipă, imediat
Căci Acel ce o ascultă peste toate-i Împărat;
Îţi răspunde Domnul slavei cum nu ştii şi nu te-aştepţi
Când plecat în rugăciune ochii tăi spre El ţi-îndrepţi.

Rugăciunea este arma împotriva celui rău,
Ea te-mbracă în putere când slăbit e duhul tău;
Rugăciunea-ţi dă curajul când salvarea n-o mai vezi,
Ea te-ajută-n orice vreme în Isus să te încrezi.

Rugăciunea e putere, vindecare, bucurii,
Ea-i izvorul ce ţâşneşte pânâ sus în veşnicii;
Şi la tronul de-ndurare ea se-nalţă pe altar
Iar Stăpânul dă răspunsul plin de dragoste şi har.

Rugăciunea-i biruinţă – doar prin rugă biruieşti –
Ea e calea către haruri şi trăiri duhovniceşti;
Minunat îi e fiorul când îl simţi de pe genunchi
Şi când lacimile tale se unesc ca un mănunchi.

Rugăciunea-i necesară ca şi aerul curat,
Dacă nu vorbeşti cu Domnul eşti ca şi un pom uscat
Fără vlagă, fără viaţă, fără râvnă, fără zel;
Cel ce-n rugă stăruieşte ferice va fi de el.

Rugăciunea ţi se cere, într-o vreme ca acum,
Când sfârşitul omenirii e aproape, e pe drum;
Cât e Har şi Duh şi pace, strânge frate, soră, hai!
Ca atunci când vine Domnul să ne ducă sus în Rai!

Amin.

6 iulie 2012