text Poezii crestine

Psalmul 73 - psalmul inimii mele

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ioan Vasiu
Motto:""Caât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac
locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.""Amin! Ps.73:28.


Da, bun e Dumnezeu cu cei cu inima curată
Și totuși, Doamne, era s-alunec de fiecare dată
Când mă uitam cu jind la oamenii nesocotiți,
La fericirea celor răi de soartă înavuțiți.

Pe ei nimic nu-i tulbură până la moarte
Și trupul gras abia mai pot să-și poarte;
N-au parte, Doamne, de-atâtea suferințe,
Și parcă nu-s loviți de greu și neputințe.

Mândria lor deșartă, ca slavă le slujește,
Și asuprirea este haina care-i învelește;
Li se bulbucă ochii de prea multă grăsime,
Vorbesc cu răutate, vorbesc de la-nălțime.

Înalță gura pân´la ceruri mândri de-avuția lor
Iar pe față au ca semn rânjet batjocoritor;
Limba lor rostește hule și cutreieră pământul
Zicând: "Ce-ar putea să știe Dumnezeu Preasfantul?"

Așa-s răii, întotdeauna le place să asuprească
Și bogățiile avute și mai mult să le sporească;
Iară eu, degeaba-mi port inima în curăție
Și mâinile mi le-am spălat albe-n nevinovație.

Că mă ajungeau pedepse, zi de zi eram lovit
Și nu am putut pricepe orișicât m-aș fi trudit:
Cum de răii, păcătosii, să trăiască-n fericire
Iaraă eu să îmi duc viața în nevoi și în lipsire?

N-am putut să imi dau seama care-i soarta celor răi
Până m-am întors la Tine alături de copiii Tăi;
Și atuncea, Sfinte Doamne, mi-ai deschis ochii să văd
Că-n locuri lunecoase-i pui, și îi arunci în prăpăd.

De prea multă răutate, și-asuprire, și-ngâmfare...
Doamne, Tu le lepezi chipul ca un vis la deșteptare;
Nimiciți-s într-o clipă! Și sfârșitul e năprasnic!...
Prăpădiți și aruncați în iadul atât de groaznic.

Ma simțeam străpuns în suflet, inima-n amărăciune,
Eram fără judecată, orb lipsit de-nțelepciune;
Eram robul neputinței, slab în cuget, slab în faptă,
InsaăTu erai cu mine și m-ai prins de mâna dreaptă.

De atunci Tu ocrotești a mea faptură firavă,
Tu îmi dai călăuzire și mă vei primi în slavă;
Știu c-acolo sus în cer este-un loc și pentru mine
Iar aicea pe pământ îmi găsesc plăcerea-n Tine.

Carnea, inima și trupul pot să mi se prăpădească!
Eu mă-ncred în Cel ce poate sufletul să-mi mântuiască;
In Cel sfânt și credincios, că El e-a noastră Mântuire!
El e pururi Stânca mea și partea mea de moștenire.

Asta-i fericirea mea, dorul din sufletul meu:
Să m-apropii cu credință, deplină, de Dumnezeu!
Locul meu de adăpost și sprijinitor să-mi fie,
Să vestesc a Lui lucrare, cu strigăte de bucurie!
Amin!

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>