Psalmul 139

Doamne, Tu mă cercetezi de-aproape
Și chiar gândul mi-l cunoști
Vreau s-aud a Tale șoapte
Când îmi spui că mă iubești.

Tu îmi știi făptura-ntreagă
Știi când umblu și când dorm
Îmi predau viața toată
Ție Tată, al meu Domn!

Doamne, Tu mă înconjori
Cu bunătatea Ta cea mare
De mă tem, mă prind fiori
Sunt păzit de mâna-Ți tare.

Doamne, nu am loc să mă ascund
De ochii Tăi - căci mă privesc
Chiar de cad și mă afund
Doar prin Tine izbutesc.

Și n-am unde să mă duc
Departe de fața Ta
Chiar greșite căi de-apuc
Mă căiesc 'naintea Ta.

Doamne, mâna Ta cea tare
Mă conduce ne-ncetat
Căci ești plin de îndurare
Și m-ajuți să fiu curat.

Doamne, Tu mi-ai dat viață
Chiar 'nainte de-a fi fost
Îmi ești scut și-mi dai povață
Ca să am în viață rost.

O făptură minunată
Ai creat omul, Tu Doamne
Îți mărim puterea toată
Și dragostea Ta cea mare.

Doamne, ale Tale gânduri
Nepătrunse sunt și mari
Și-n nenumărate rânduri
Ne susții și ne ții tari.

Chiar din zorii dimineții
Ești mereu cu noi prezent
Până la apusul serii
Tu ești Bun și Sfânt și Drept.

Doamne, cercetează-mi inima
Păzește ale mele gânduri
Vezi de sunt pe-o cale rea
Și du-mă pe calea spre ceruri!

AMIN!