Psalmul 132

¹ Doamne-adu-Ți aminte Doamne, de David și-amarul lui,
² amintește-Ți juruința ce-a făcut el Domnului.

³ Când a zis: N-o să intru-n cortu-n care locuiesc,
nu mă voi sui în patu-mi ca să stau să odihnesc,

⁴ nu-mi voi da eu somn la gene, ochii nu-mi vor ațipi
⁵ până când o locuință pentru Domnul voi găsi.

⁶ Iată, vorbă despre dânsa în Efrata-am auzit
și acolo în ogorul lui Iarim eu am găsit.
⁷ Haidem toți la locuința-I, haidem să I ne-nchinăm,
spre-al picioarelor Lui sfinte așternut, să ne-aplecăm!

⁸ Scoală-Te o Doamne, vino l-al Tău loc de odihnit,
Tu și-al măreției Tale chivot sfânt și strălucit.

⁹ Ai Tăi preoți să se-mbrace ca ai neprihănirii fii,
credincioșii Tăi să scoată strigăte de bucurii.

¹⁰ Doamne, pentru-al Tău rob David, nu-l lăsa pe unsul Tău...
¹¹ Domnul a jurat lui David, adevărul sfânt al Său,

a jurat și nu va-ntoarce de la ceea ce-a jurat:
Fiu din trupul tău voi pune pe-al tău tron de împărat.

¹² Dacă fiii tăi ținea-vor legământul, calea Mea,
pe-al tău scaun de domnie și-ai lor fii pe veci vor sta.

¹³ Da, cu drag ales-a Domnul pe Sionul Său iubit,
l-a dorit ca locuință sfîntă, Lui, când a grăit:

¹⁴ Loc de-odihnă pentru Mine pe veci este-aici,
căci Eu l-am dorit pe-acesta și în el voi locui.

¹⁵ Hrana lui cu-mbelșugare o voi binecuvânta,
pe săracii lui, cu pâine pururea-i voi sătura.

¹⁶ Îmbrăca-i-voi pe-ai lui preoți în al mântuirii in,
credincioșii lui vor scoate glas de bucurie plin.

¹⁷ Și puterile lui David voi-nălța acolo Eu,
pregăti-I-voi Eu acolo candelă la Unsul Meu.

¹⁸ Cu rușine îmbrăca-i-voi toți vrăjmașii câți ar fi,
dar cununa lui, statornic peste el va străluci.