Psalmul 077

Partea I

¹ Strig cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu,
El o să m-asculte ceea ce-I voi cere...

² În necazu-mi greu, caut pe Dumnezeu,
noaptea brațul meu stă întins mereu,
sufletul meu nu vrea nici o mângâiere...

³ Mi-amintesc mereu, eu de Dumnezeu
și suspin cu greu în adâncul meu,
duhul mi se umple Doamne, de durere...

Partea a II-a

⁴ Tu-mi ții pleoapele deschise și de mult ce mă frământ
nu pot spune nici o vorbă, nu pot scoate vreun cuvânt.

⁵ Mă gândesc la alte zile și la anii de demult,
⁶ toate imnurile mele când stau noaptea mi le-ascult...

În a inimii străfunduri cugetul mi-l adâncesc
și cu duhu-n frământare stau pe gânduri și grăiesc:

⁷ Lepăda-va oare Domnul până-n veacul cel de-apoi
și nu va mai fi El oare binevoitor cu noi?

⁸ Isprăvitu-I-s-a oare bunătatea și-al Său har?
I S-a dus făgăduința fără-a mai întoarce iar?

⁹ A uitat să Se îndure oare Dumnezeu de noi,
în mânia-I Și-a tras oare, Domnul mila înapoi?

Partea a III-a

¹⁰ Atunci mi-am zis: Eu sufăr și mi-e inima-ntristată
că dreapta Celui Preaînalt nu-I cea de altădată.

¹¹ Dar tot voi lăuda și-acuma lucrările Lui sfinte,
căci de-ale Sale mari minuni demult, mi-aduc aminte.

¹² Da, îmi voi aminti mereu a Tale lucruri toate,
și-a Tale Doamne mari isprăvi atât de minunate.

¹³ O Doamne, ale Tale căi sunt sfinte pe vecie...
Ca Tine, care dumnezeu puternic să mai fie?

¹⁴ Căci numai Tu ești Dumnezeu ce faci minuni, și care
Ți-ai arătat din veac în veac puterea-ntre popoare.

¹⁵ Prin brațul Tău Tu-ai izbăvit poporul din robie,
pe ai lui Iacov și Iosif, trecându-i prin pustie...

Partea a IV-a

¹⁶ Când Te văzură apele pe Tine,
pe Tine Dumnezeule Slăvit,
cutremuratu-s-au de frică Doamne
și-adâncurile lor s-au îngrozit.

¹⁷ Turnat-au norii apele șuvoaie
și tunetul în nori a răsunat,
ca fulgerele s-au pornit a Tale
săgeți, și-n toate părțile-au zburat.

¹⁸ Vârtej pornit-au tunetele Tale
și fulgerele lumea-au luminat,
mișcatu-s-au adâncurile toate,
și tot pământul s-a cutremurat.

¹⁹ Tu Ți-ai croit un drum adânc prin mare,
nu-Ți cunoscu nici urma Faraon,
²⁰ povățuind poporul ca pe-o turmă,
prin mâinile lui Moise și Aaron.