Psalmul 071

¹ În Tine Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând...
² Mă scapă Tu-n a Ta dreptate și izbăvește-mă curând.
Urechea pleacă-Ți-o spre mine să-mi dai ajutorarea Ta,
³ Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa.
Tu-ai hotărât a mea Scăpare,
Tu Stânca mea de ajutor,
⁴ Tu scoate-mă din mâna celui
nelegiuit și-asupritor...

⁵ Căci Tu îmi ești nădejdea Doamne, din tinerețe Te iubesc.
⁶ Și chiar din sânul mamei mele, pe Tine eu mă sprijinesc.
⁷ La mulți ajuns-am de minune, dar Tu îmi ești scăparea mea,
⁸ Mărirea Ta să-mi umple gura și-n orice zi Te voi cânta.
⁹ Nu mă lăsa la bătrânețe
când voi slăbi, nu mă lăsa...
¹⁰ Vrăjmașii mei vorbesc de mine,
cei răi pândesc viața mea...

¹¹ Ei zic: e părăsit de Domnul, să-l prindem căci e lepădat.
¹² Tu nu mă părăsi, o Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat.
¹³ Fă să rămână de rușine cei ce viața-mi vor s-o ia.
¹⁴ Vesti-Ți-voi zi de zi dreptatea căci fără margini ești de bun
¹⁵ și eu în veci voi crede-n Tine
și tot mai mult Îți voi cânta.
¹⁶ A Tale mari lucrări, o Doamne,
a Tale numai, am să spun.

¹⁷ M-ai învățat din tinerețe... și până azi eu Te vestesc.
¹⁸ Să nu mă părăsești, o Doamne, acuma când încărunțesc,
ci să vestesc a Ta putere la cei de-acum și cei ce vin
¹⁹ căci Dumnezeule, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin.
Tu Doamne-ai săvârșit mari lucruri,
ca Tine nimeni nu-i așa,
²⁰ Tu ne-ai trecut prin mari necazuri
dar iarăși viața ne-o vei da.

Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime și amar,
²¹ Tu slava mea înalț-o iarăși, Tu vino mângâie-mă iar.
²² Căci Te voi lăuda în sunet de-alăută, plin de zel
și-Ți voi cânta credincioșia Preasfântule-al lui Israel.
²³ Când am să-Ți cânt, cu bucurie pe buze fi-voi fericit,
cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit.
²⁴ Și limba mea o să vestească zi după zi dreptatea Ta,
căci rușinați și de ocară vor fi câți vor pierzarea mea.