Psalmul 069

¹ Doamne, scapă-mă, căci ape îmi amenință viața,
² în noroi m-afund și nu pot să-mi mai țin deasupra fața.
În prăpastie căzut-am și dau ape peste mine...
³ Nu mai pot strigând... se uscă ochii mei privind spre Tine,
ochii mei privind spre Tine.

⁴ Cei ce mă urăsc zadarnic, sunt mulțimi nenumărate,
sunt puternici toți cei care mă urăsc cu nedreptate,
trebuie să dau de silă și ce n-am furat vreodată.
⁵ Tu-mi știi Doamne nebunia și-mi știi vina vieții toată,
și-mi știi vina vieții toată.

⁶ Doamne, fă să nu rămână niciodată de rușine
din pricina mea aceia ce nădăjduiesc în Tine.
⁷ Căci din cauza Ta port Doamne eu rușine și ocară,
⁸ de-s străin la fiii mamei și toți frații mă uitară,
și toți frații mă uitară.

⁹ Doamne, râvna Casei Tale cum mă mistuie pe mine
și cum sufăr eu ocara celor ce-și bat joc de Tine!
¹⁰ Eu postesc și plâng întruna iar ei îmi aruncă-ocară.
¹¹ Eu mă-mbrac cu sac iar dânșii cu batjocuri mă-nconjoară,
cu batjocuri mă-nconjoară...

¹² Cei ce stau de vorbă-n poartă șoptesc numai despre mine,
băutorii mă fac ținta cântecelor de rușine,
¹³ dar eu Ție mă rog Doamne, Ție-n vreme potrivită,
să-mi răspunzi și să-mi ajute bunătatea Ta slăvită,
bunătatea Ta slăvită.

¹⁴ Scoate-mă degrab o Doamne, ca să nu m-afund în tină,
scapă-mă de toți vrăjmașii, din prăpastie și vină.
¹⁵ Să nu mă răzbată valul nici adâncul să mă-nghită
și să nu-mi închidă groapa viața mea cea chinuită,
viața mea cea chinuită.

¹⁶ Doamne-ajută-mă căci multă-i bunătatea Ta cea mare,
Tu privirile spre mine Ți le-ntoarce cu-ndurare,
¹⁷ nu-Ți ascunde Fața bună de-al Tău rob, ci mă ascultă...
¹⁸ Sufletul mi-l izbăvește de vrăjmașa ură multă,
de vrăjmașa ură multă.

¹⁹ Tu știi Doamne ce ocară și rușine mi se face,
căci 'naintea Ta sunt Doamne toți acei ce nu-mi dau pace.
²⁰ Frânt sunt și bolnav de-ocară și-n zadar aștept vreo milă,
și-n zadar caut mângâiere, c-aflu numai râs și silă,
c-aflu numai râs și silă.

²¹ În mâncare îmi dau fiere și oțet când strig: "Mi-e sete... "
²² Facă-li-se cursă masa, și-a lor liniște să-ncete,
²³ li se-ntunece lumina, coapsele să li se moaie,
²⁴ varsă-Ți peste ei mânia și urgia cu văpaie,
și urgia cu văpaie.

²⁵ Pustiiască-li-se casa, nimeni n-o mai locuiască,
²⁶ căci pe cel lovit de Tine vin să-l mai și prigonească...
²⁷ Mai adaugă la păcate alte rele și mai multe,
n-aibă parte de-ndurare, mila Ta să nu-i asculte,
mila Ta să nu-i asculte.

²⁸ Din a Vieții Sfântă Carte șterge viața lor pustie,
între cei fără prihană ei nescriși în veci să fie.
²⁹ Eu sunt nevoiaș și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule, -ajutorul Tău să mă ridice iară,
o, să mă ridice iară.

³⁰Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare
și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine,
și se bucură cu mine.

Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ căci cu drag i-ascultă Domnul pe săraci până-n vecie
și nicicând nu-i uită Domnul pe-ai Săi robi din lanțuri grele...
³⁴ Proslăvească-L cerul, lumea, mările și ce-i în ele,
mările și ce-i în ele...

³⁵ Domnul mântuie Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
fi-vor iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
câți iubesc al Lui Sfânt Nume liniștiți vor sta în ele,
liniștiți vor sta în ele...