Psalmul 064

¹ Ascultă-mi glasul Doamne,
ascultă-mi-l când gem,
mă scapă de vrăjmașul
de care eu mă tem.

² Păzește-mă de curse,
de oamenii stricați,
de ceata zgomotoasă
a celor blestemați.

³ Ca sabia li-e limba
și-ntruna și-o ascut,
zvârlind cu vorbe-amare
în cel ce n-are scut.

⁴ Ei trag pe-ascuns în omul
ce nu e vinovat,
lovindu-l fără teamă
când nu s-a așteptat.

⁵ Se-mbărbătează-n rele,
țin sfat cum vor lucra,
când pun pe cale cursa
zic: "Cine ne-ar vedea?"

⁶ Urzesc nelegiuirea
și zic: "Am izbutit... "
Lăuntrul lor din suflet
ca iadu-i de cumplit.

⁷ Dar Dumnezeu aruncă
săgeți asupra lor,
deodată-i vezi cum grabnic
ei cad loviți și mor.

⁸ Căderea li se trage
din limba lor cea rea,
toți câți îi văd se miră,
din cap vor clătina.

⁹ Și-nfricoșați zic: " Iată
lucrarea Domnului!"
- Toți recunosc c-aceasta
e numai plata Lui!

¹⁰ Dar cei fără prihană
în Domnul sunt scutiți.
Se laudă cu toții
că-n El sunt fericiți.