Psalmul 058

¹ Tăcând veți face oare voi
dreptate cu simțire?
Așa veți judeca voi drept
și fără părtinire?

² Voi dimpotrivă, săvârșiți
în inimi fapte grele,
în țară silnicii sporiți
și cumpenele grele.

³ Cei răi din sânul mamei lor
stricați sunt toți anume,
cei mincinoși se rătăcesc
chiar când se nasc pe lume.

⁴ Otrava lor e ca de șerpi,
ca de aspidă surdă,
care-și astupă-a ei urechi
nimica să n-audă.

⁵ Să nu audă glas plăcut
și vorbe-ncântătoare,
nici viers frumos de cântăreți,
nici șoaptă de chemare...

⁶ Zdrobește Doamne dinții toți
din gurile ce-s rele,
sfarmă-acelor pui de lei
și smulge-a lor măsele.

⁷ Ca apa ce se scurge fă-i
și ei să se topească,
săgețile ce-aruncă ei
în veac să nu rănească.

⁸ Așa cum piere-un melc umblând
la fel și ei să pieie,
să n-aibă văz, ca fătul mort
în sân la o femeie.

⁹ 'Nainte ca sub oala lor
un foc de spini să ardă,
pe verde sau uscat la fel
vârtejul Tău să-i piardă.

¹⁰ Atunci cei buni s-or bucura
în zi de răzbunare,
în răul sânge-al celor răi
scăldând a lor picioare.

¹¹ Și-atunci toți oamenii vor ști
că este o răsplată,
și pentru oamenii cei drepți
mai este-o judecată.

Vor ști că este-un Dumnezeu
ce le cunoaște toate,
și judecând va răsplăti
c-o veșnică dreptate.