Psalmul 050

Partea I

¹ Dumnezeul Însuși, Domnul a vorbit,
cheamă tot pământul pân-la asfințit.
² Din Sion, cununa frumuseții Lui
de-acolo străbate Fața Domnului.

³ Dumnezeul nostru vine-nvingător,
înainte-I merge foc mistuitor.

⁴ El spre ceruri strigă și înspre pământ
și la judecată cheamă neamul sfânt:
⁵ Strânge-Mi pe aceia ce i-am ales Eu,
ce-au primit prin Jertfă legământul Meu.

⁶ Ceru-atunci va spune de Dreptatea Sa,
El va fi Acela ce va judeca.

Partea a II-a

⁷ Ascultă-Mi azi înștiințarea și-al Meu Cuvânt poporul Meu,
ascultă Israel că Eu sunt Stăpânul tău și Dumnezeu.

⁸ Nu pentru jertfa ta te mustru că ea-Mi stă-n față necurmat...
⁹ Nu voi lua nici țapi, nici tauri din al tău staul lăudat.

¹⁰ De Mi-ar fi foame nu-ți cer ție, că tot ce-i pe pământ e-al Meu.
¹³ Mănânc Eu oare țapi și tauri sau sânge crezi tu că beau Eu?

¹⁴ Lui Dumnezeu adu-I ca jertfă al mulțumirii dar curat
și-ți împlinește cu credință ce I-ai promis și te-ai jurat.

¹⁵ În ziua ta cea rea Mă cheamă și Eu te voi scăpa grăbit,
iar tu Mă vei slăvi cu suflet evlavios și fericit.

¹⁶ Dar celui rău îi zice Domnul: Ce tot înșiri a Mele legi
și spui de-a Mele legăminte - când tu nu vrei să le-nțelegi?

¹⁷ Când tu urăști a Mea mustrare și-arunci 'napoi Cuvântul Meu...
¹⁸ Te-aduni cu hoții și stricații,
¹⁹ dai drumul gurii lor la rău,
urzești cu limba vicleșuguri
²⁰ și stai mereu să clevetești
și frații tăi de-aceeași mamă, cu limbă rea mereu bârfești.

²¹ Acestea le-ai făcut și totuși Eu am tăcut și-am așteptat,
iar tu-ai crezut atunci că și Eu cu tine M-am asemănat...

Dar nu, ci pentru toate-acestea degrabă Eu te voi mustra,
întreaga ta fărădelege voi arunca-o-n fața ta...

²² Luați dar seama toți cei care pe Dumnezeu vreți să-L uitați,
să nu vă sfâșii și de nimeni să nu puteți mai fi scăpați.

²³ Acel ce mulțumire-aduce ca jertfă, Mă va lăuda
și-acela ce-și păzește calea vedea-va mântuirea Mea.