Psalmul 049

Partea I

¹ Ascultați aceste lucruri, neamuri, toate, ascultați,
² voi locuitorii lumii, mici și mari, săraci, bogați...
³ Cu-a mea gură vorbe-alese și-nțelepte vă voi spune
și-a mea inimă-are gânduri pline de înțelepciune.

⁴ Eu ascult pildele care de la Domnu-s insuflate,
și-mi încep cântarea-n zvonul harfei Sale minunate.
⁵ De ce să mă tem eu oare când în clipe de-asuprire
mă-nconjoară cei potrivnici cu a lor nelegiuire?

⁶ Ei se-ncred în avuția și în casa lor bogată
⁷ însă nu pot să se scape unul pe-altul niciodată,
nici lui Dumnezeu s-aducă prețul de răscumpărare
⁸ ce-i așa de scump că veșnic să-l plătească n-ar fi-n stare.

⁹ Nu vor sta pe veșnicie, groapa nu pot să n-o vadă.
¹⁰ Da, căci prostul și nebunul deopotrivă au să cadă.
¹¹ Ei și-nchipuie că veșnic dăinuiesc a lor păcate,
ei ce dau la țări și locuri a lor nume lăudate...

¹² Însă omul pus prea-n cinste nu e mult până se-ndoaie
e așa ca dobitocul ce se-ngrașă și se taie.
¹³ Cată soarta ce-au aceia plini de-ncredere și fală
precum și-acei ce-i urmează și le place vorba goală...

Partea a II-a

¹⁴ Cei răi merg ca turma în al morții loc
și îi paște moartea ca un vânt de foc
în curând îi calcă cei buni la pământ,
li se duce fala, locul li-e-n mormânt.

¹⁵ Însă Domnul mie viața mi-o va da,
sufletul din locul morții-mi va scăpa.
El în zile grele mă va izbăvi
și sub ocrotirea Lui mă va scuti...

Partea a III-a

¹⁶ Nu te teme-atunci când iute
cineva se-mbogățește,
când i se-nmulțește-averea
și moșia când îi crește.
¹⁷ Căci nimic nu ia cu dânsul
când se duce-n veșnicie,
nici cu el nu-și duce-n groapă
banii lui din vistierie.

¹⁸ Să se tot socoată omul
fericit precum i-ar place,
să se tot fălească-n lume
cu plăcerea ce și-o face...
¹⁹ Tot cu morții lui va merge,
tot în noaptea-ntunecată.
²⁰ Omul mîndru, fără minte
e ca vita cea tăiată.