Psalmul 021

¹ Doamne, bucuros e omul căruia Tu-i dai 'nălțare,
când puternică scutire și-ajutorul Tău i-l dai;
câtă veselie-i face sfânta Ta ajutorare
² căci îi împlinești dorința și-asculți cererea din grai.

³ L-ai întâmpinat cu daruri de slăvită fericire
și i-ai pus pe cap cunună de-aur scump și strălucit.
⁴ Îți cerea viață lungă - și i-ai dat-o moștenire...
- viața pentru totdeauna și pe veci, i-ai dăruit.

⁵ Mare-i slava lui în urma sprijinului dat de Tine,
Tu pui peste el a Tale străluciri și slava Ta,
⁶ îl faci pricina atâtor binecuvântări de bine
și 'naintea Feței Tale veșnic îl vei bucura.

⁷ El în Domnul se încrede că-n veci tare El îl ține.
⁸ Cu-a Ta dreaptă pe toți răii și vrăjmașii Tăi i-alungi,
⁹ Când ai să Te-arați, în flăcări ei vor fi-aruncați de Tine.
¹⁰ În mînia Ta-i vei pierde pentru veacurile lungi.

¹¹ Vei stârpi a lor sămânță dintre neamurile toate,
¹² uneltirea ce-au urzit-o nu va izbuti nicicând
¹³ Vei ținti în el cu arcul și cu trăsnete-i vei bate.
¹⁴ Doamne, nalță-Te puternic - și Te vom slăvi cântând.