Psalmul 016

¹ Păzește-mă Doamne, că-n Tine mă-ncred!
² Eu zic către Domnul, aleasa-mi iubire:
"Tu Doamne, ești Stânca pe care eu șed,
Tu Doamne ești Singura mea fericire."

³ Și sfinții din țară, poporul curat
sunt toată plăcerea ce-o am eu pe lume.
⁴ Mulți oameni la idoli și zei s-au plecat,
eu nu le-aduc jertfa și nu le pun nume.

⁵ Căci Domnul îmi este întregul avut
și-a mea moștenire ce sorțul mi-ndreaptă.
⁶ Comoară plăcută la sorți mi-a căzut
și-o scumpă-avuție pe mine m-așteaptă.

⁷ Eu laud pe Domnul ce-n veci îmi dă sfat,
chiar noaptea-mi dă-n suflet povață curată;
⁸ în față pe Domnul Îl am necurmat,
când El mi-e de-a dreapta, nu cad niciodată.

⁹ De-aceea sunt vesel și-n veci bucuros,
în suflet mi-e cântec și-n trup liniștire.
¹⁰ Tu n-ai să-mi lași duhul în noaptea de jos
și n-ai să îngădui să văd putrezire.

¹¹ Tu Doamne-arăta-mi-vei a vieții cărări
că-n fața Ta Sfântă e-n veci bucurie,
mereu tot mai scumpe și noi desfătări
la dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie.