Proverbele iubirii

Ce frumoase sunt pe munţi
Toţi acei ce vestesc pacea
Numai ale iubirii punţi
Aduc dragostea curată

Ce iubeşti, ce simţuri ai
Iei exemplul in Scriptură
Dragostea din Dumnezeu
Crească-n vremea de pe urmă

De iubeşti cu-adevărat,
Atunci, ia aminte frate:
Fugi de orişice păcat,
Şi de lucruri vinovate!

Să-L iubeşti pe Cel Prea Sfînt
Este cea dintîia probă
Şi aproapele la rînd,
Are tot aceeaş slovă.

Cînd iubeşti, poţi mijloci
Mai cu dăruire-n toate
Sacrificii cîte-ar fi,
Din dragoste, mergi şi-n noapte.

Nu iubi al lumii val
Nu - plăcerilor de-o clipă!
Ci al mîntuirii har,
Din el să nu faci risipă.

Zi de zi trăirea ta
De-i născută din iubire,
Tot mai mult va triumfa
Făcînd numai ce e bine.

Dar de ura ţi-este-n gînd,
Iubirea este departe
Nu mai vezi căci orişicînd,
Ura te duce la moarte.

Cînd cu dragoste lucrezi,
Nu simţi nici o oboseală
Dar cînd murmuri şi oftezi,
Dragostea, o ţi afară.

Pentru cel ce ne-a iubit
Şi S-a dat pe Sin´ la moarte
Haideţi, orice mîntuit,
Să iubim şi zi, şi noapte!

Prin iubire vom găsi
Mereu calea spre mai bine,
Poticnirile-or fugi
Şi-om avea doar fericire.

Dintre toate cele trei,
Numai dragostea rămîne;
Stai în ea şi tu de vrei,
În cer glasul să-ţi răsune.
amin