Proverbe capitolul 31

¹ Iată vorbele lăsate de-mpăratul Lemuel
și povețele primite de la mama lui, de el:

² Fiul meu, ce-ți pot eu spune, ce să-ți spun eu, fiul meu,
ce să-ți spun drag rod al șoaptei care-am juruit-o eu?

³ Nu-ți da la femei puterea, nu te fure-al lor dezmierd,
nu-ți da șoaptele iubirii celor ce-mpărații-i pierd...

⁴ Nu se cade, Lemuele, ca-mpărații să bea vin,
nici voievozilor să umble legănați cu capul plin.

⁵ Ca nu cumva, să uite legea sfântă și uitând
în fărădelegi să cadă, dreptul celor slabi călcând.

⁶ Dați-i vinuri tari acelui care moare doborât
și dați băuturi acelui ce-i cu suflet amărât.

⁷ Amorțind, să-și uite bietul suferința lui măcar
și să nu-și aducă-aminte de necazul lui amar.

⁸ Gura ta întotdeauna s-o deschizi pentru cel mut,
cauza celor slabi s-o aperi curajos și neabătut.

⁹ Gura ta deschide-o pururi cu dreptate judecând
ca să aperi pe săracul și pe cel lipsit oricând.

¹⁰ Cine poate o soție înțeleaptă a-și găsi,
ea decât mărgăritarul cel de preț, mai scumpă-ar fi.

¹¹ Al bărbatului ei suflet poate să se-ncreadă-n ea
și nu duce nici o lipsă de venituri casa sa.

¹² Ea îi face numai bine și nicicând nu-i face rău,
toate zilele vieții mîngâindu-i duhul său.

¹³ Ea aleargă, strânge lână, face rost și toarce in,
cu mâini harnice lucrează și cu chip mereu senin.

¹⁴ Ea e pururea-ncărcată cum e vasul de negoț,
de departe ea-și aduce pâinea casei pentru toți.

¹⁵ Ea se scoală până-n ziuă și dă hrană casei ei
și-și împarte lucrul care îl dă roabelor-femei.

¹⁶ Ea gândește la o holdă și o cumpără grăbit,
și sădește-n ea o vie din al muncii ei venit.

¹⁷ Ea-și încinge cu putere mijlocul mereu lucrând,
brațele își întărește grija tuturor purtând.

¹⁸ Ei îi merge totul bine, munca ei e numai spor,
a ei lampă nu se stinge, noaptea ei e fără nor...

¹⁹ Ea pe furcă pune mâna, - munca-i cinste pentru ea,
degetele ei țin fusul precum soarele-ar ținea.

²⁰ Ea-și deschide totdeauna mâna către cel lipsit,
și-și întinde brațul darnic către cel nenorocit.

²¹ Nu se teme de zăpadă pentru casa ei nicicând,
toți ai ei îmbrăcăminte caldă și frumoasă-având.

²² Ea învelitori își face cu-mpletiri de lucru fin,
purpură și haine-alese și cămăși subțiri de in.

²³ Iar bărbatul ei când iese lângă porți, e prețuit,
cu bătrînii țării-alături șade-n sfatul cel cinstit.

²⁴ Ea lucrând cămăși le vinde pentru banii lucitori,
negustorilor ce caută ea le vinde-ncingători.

²⁵ Ea-mbrăcată-i cu tărie și cu slavă, orice-ar fi
iar la ziua viitoare fără teamă va privi.

²⁶ Ea, vorbind, deschide gura înțelept și cu-nțeles
și învățături plăcute pururi de pe limbă-i ies.

²⁷ Ea veghează-asupra celor ce se-ntâmplă-n casa sa,
din a lenevirii pâine nicicând nu mănâncă ea.

²⁸ Fiii ei cu prețuire, fericită-i zic oricând,
soțul ei cu drag se scoală și o laudă zicând:

²⁹ Multe fete sunt cinstite și se poartă minunat,
însă tu le-ntreci pe toate, felul tău e mai curat...

³⁰ Dezmierdările înșală, frumusețea-i vis și ea,
dar slăvită e femeia ce pe Domnul va urma.

³¹ Răsplătiți-o cu tot rodul muncii ei de zi cu zi,
fie-i lăudată viața, cât se va putea vesti.
Iar la Porțile Cetății Fericite, când va sta,
lăudată de-a ei fapte, strălucind să intre-n ea...