text Poezii crestine

Proverbe capitolul 30

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Traian Dorz
¹ Vorbele lui Agur, graiul înțelept rostit de el
pentru Itiel... și scrise lui Ucal și Itiel.

² Negreșit, mai necuminte sunt ca toți, și cel mai prost,
n-am priceperea ce-o are omul care-i om cu rost.

³ N-am deprins înțelepciunea, sunt din toți mai ne-nvățat,
nici a sfinților știință n-o cunosc cu-adevărat.

⁴ Cine s-a suit în ceruri, cine-a coborât de Sus,
cine-n pumnii lui adună vântul cel venit sau dus?
Cine-a strâns în haină, ape, cine lumii-a pus hotar,
cum Se cheamă El, cum Fiu-I, - știi tu lucru-acesta doar?

⁵ Încercat este Cuvântul Domnului în orice fel
și El este-un scut acelor care se încred în El.

⁶ N-adăuga nimic vreodată la Cuvântul Lui Slăvit
ca să nu te pedepsească, mincinos fiind găsit.

⁷ Două lucruri Îți cer Doamne și Te rog să le-mplinești,
înaintea morții mele n-aș dori să mi le-oprești:

⁸ Depărtează-mi neadevărul și cuvântul mincinos,
nu-mi da mult, nici sărăcie, ci doar pâinea de folos;

⁹ Nici bogat ca să mă lepăd zicând: Cine-I Dumnezeu?
Nici sărac, să fur - și astfel să-L hulesc pe Domnul meu.

¹⁰ Nu-l bârfi nicicând pe-o slugă și nu-l spune la stăpân,
nu grăi, căci te blestemă... și blestemele rămân.

¹¹ Este-un neam de oameni care blestemă pe tatăl său
și nu-și binecuvântează mama: - ăsta-i neamul rău.

¹² Este-un neam de oameni care se tot crede că-i curat,
însă neamu-acesta nu e de-ntinarea lui spălat.

¹³ Este-un neam de oameni care are ochii îngâmfați
și-și țin sus a lor pleoape: neamul celor blestemați.

¹⁴ Este-un neam cu dinți de săbii și măsele de cuțit
ca să-l mânce pe săracul și pe omul cel lipsit.

¹⁵ Lipitoarea-i două fețe: Dă și dă, - e-al ei răspuns,
trei sunt cele nesătule, care nu mai spun: - de-ajuns!

¹⁶ Locul morților, femeia, lutul de-apă nesătul,
și cu focul ce nu spune niciodată: e destul.

¹⁷ Ochii care-și râd părinții și îi vor nesocoti,
vulturii o să-i mănânce, corbii-n văi îi vor sorbi.

¹⁸ Trei sunt lucrurile care mai presus de minte-mi sunt
și chiar patru n-am putere a-nțelege pe pământ:

¹⁹ Urma vulturului pe-aer, urma șarpelui pe stei,
a corăbiei pe ape - și-a omului la femei.

²⁰ Tot așa-i și desfrânata, tot așa-i și drumul său,
ea mănâncă, șterge gura, și-apoi zice: Ce fac rău?

²¹ Trei sunt lucrurile care fac răscoală-ntr-un popor
și chiar patru nu le poate suferi răbdarea lor:

²² Robul ce pe-mpărăție a-nceput să pună jug,
ne-nțeleptul care-n viață are pâine din belșug.

²³ Înjosita care-ajunge iarăși a se mărita
și o roabă fără minte moștenind stăpâna sa.

²⁴ Patru feluri de ființe sunt mai mici pe-acest pământ,
totuși ele dintre cele mai cu-nțelepciune sunt.

²⁵ Sunt: furnicile ce totuși nu sunt un viteaz popor,
dar își pregătesc cu grijă de cu vara hrana lor.

²⁶ Șoarecii de munte care nu sunt neam puternic, dar
își așează locuința în adânc de stâncă chiar.

²⁷ Apoi multele lăcuste care n-au un împărat,
totuși toate merg în cete rânduite minunat.

²⁸ Și păianjenul pe care poți cu mâinile să-l prinzi,
totuși și la regi îl afli în palate cu oglinzi.

²⁹ Trei ființe au ținuta mai frumoasă când le vezi,
patru mersul cel mai falnic ce văzând te minunezi:

³⁰ Leul cel măreț, viteazul dobitoacelor ce sunt,
ce nu fuge dinaintea nimănuia pe pământ...

³¹ Calul înghingat și gata... cerbul în mândria sa
și-mpăratul contra cărui nimenea nu poate sta.

³² Când mânia te va-mpinge către fapte nebunești
și-ai gând rău, tu pune-ți mâna gura să ți-o stăpânești.

³³ Căci cum laptele bătându-l dă smântâna, tot așa
scărpinarea-n nas dă sânge, iar mînia ceartă rea.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>