Proverbe capitolul 24

¹ Să nu-i pizmuiești pe cei răi care merg pe calea lată,
nici să nu dorești cu dânșii a te aduna vreodată.

² C-a lor inimă la rele și la prăpăd se gândește
și-a lor gură numai scârbe și nelegiuiri grăiește.

³ Numai prin înțelepciune poate să se nalțe-o casă,
prin pricepere se poate ea-ntări și fi frumoasă.

⁴ Prin știință se pot umple ale ei cămări de toate,
bunătățile plăcute, prețioase și căutate.

⁵ Omul înțelept e-ntruna plin de-a lui putere-ntreagă
și cel priceput își are tot mai tare a lui vlagă.

⁶ Prin măsuri de chibzuință se câștigă-o bătălie,
și prin sfetnici cu mult număr biruința o să vie.

⁷ Prea se nalță-nțelepciunea pentru cel fără de minte,
el când stă la judecată n-are-n gura lui cuvinte.

⁸ Omul care se gândește ca să facă rău la frate,
ori la cel străin - se cheamă un om plin de răutate.

⁹ Omului nebun i-e gândul pe deplin păcătuire,
batjocoritorul este scârbă pentru omenire.

¹⁰ Dacă vei slăbi în ziua de necaz și de-ncercare,
atunci mică ți-e puterea, n-ai credință, nici răbdare.

¹¹ Pe cei ce-s târâți la moarte luptă-te și-i izbăvește,
pe cei osândiți îi scapă de la cel ce-i osândește.

¹² Dacă vei grăi fățarnic: Ah, eu n-am știut, - crezi oare
că nu știe Cel ce vede inima la fiecare?
Că nu vede Cel ce știe sufletul întreg din tine
și nu va plăti El oare orișicui cum se cuvine?

¹³ Fiul meu, mănâncă miere că e bună și-i cu cale,
fagurul de miere-i dulce pentru cerul gurii tale.

¹⁴ Tot așa și-nțelepciunea este bună pentru tine,
dac-o vei găsi-ai nădejde: viitoru-i numai bine.

¹⁵ Om nelegiuit, nu-ntinde curse celui fără vină,
lasă-i locuința-n pace, nu-i strica a lui hodină.

¹⁶ Căci de șapte ori să cadă, dreptul iarăși se ridică,
dar cei răi cad în prăpăstii, în nenorociri și-n frică.

¹⁷ Nu te bucure căderea omului vrăjmaș cu tine
și când el se poticnește ție să nu-ți pară bine.

¹⁸ Nu cumva să vadă Domnul și aceasta să nu-I placă
și-ntorcându-Și El mânia nici un rău să nu-i mai facă.

¹⁹ Nu te mânia din cauza celor care fac la rele,
nici nu pizmui pe-aceia cărora le place-n rele.

²⁰ Căci oricine face răul nici un viitor bun n-are
și a celor răi lumină li se stinge pe cărare.

²¹ Fiul meu, de Domnul pururi și de împărat s-ai teamă
și nu te uni cu-aceia făr-astâmpăr, când te cheamă.

²² Căci deodată-o să le vină, cum nici nu gândesc, pieirea,
la toți nimenea nu știe cum le vine nimicirea.

²³ Iată ce spun înțelepții cei cuminți la vorbă, iată,
să n-ai în vedere fața omului la judecată.

²⁴ Căci pe-acela care-i zice celui rău că-i om de bine,
tot poporul în blestemă, - și așa i se cuvine.

²⁵ Însă celor ce-n dreptate judecă pe orișicare
o să vină peste dânșii buna binecuvântare.

²⁶ Un răspuns bun totdeauna spus de-o minte luminată,
e ca un sărut pe buze când e inima curată.

²⁷ Vezi întâi de muncă-afară și de munca-n câmp grijește
și-apoi casa ta fă-ți vreme să-ngrijești de ți-o zidește.

²⁸ Nu vorbi-n chip ușuratic nici de-un semen, nici de-o rudă
ori vrei să-l înșeli cu gura pe acel ce-o să te-audă?

²⁹ Să nu zici tu: “Îi voi face precum el mi-a făcut mie,
după fapta lui întocmai eu am să-i plătesc să-i fie... ”

³⁰ Am trecut pe la ogorul unui leneș înainte
și pe lângă via unui om nebun și fără minte.

³¹ Și erau doar spini acolo, mărăcini le-acoperise,
zidul cel de piatră-al viei dărâmat se risipise.

³² M-am uitat la toate bine, ca să iau mai bine seamă
și am tras o-nvățătură de veghere și de teamă.

³³ ”Să mai dorm puțin - își zice leneșul, - și lung se lasă -
doar puțin să-ncrucișez eu brațele la umbra deasă... ”

³⁴ Și îți vine sărăcia ca un hoț pe neașteptate,
ca tâlharul dă năvală lipsa și îți sare-n spate.