Proverbe capitolul 23

¹ Dacă la un om cu vază stai la masă, ține minte,
să iei totdeauna bine seama ce ți-a pus 'nainte.

² Pune-ți pază la dorințe cum cuțitu-n gât ți-ai pune,
dacă nu poți cu-nfrânarea lăcomia a-ți supune.

³ Nu-i pofti nici băutura, nici aleasa lui mâncare,
căci acestea-ți sunt o cursă, sunt o hrană-nșelătoare.

⁴ Nu te chinui cu grija de-a te-mbogăți, nu-ți pune
tu priceperea-n acestea - toate sunt deșertăciune.

⁵ Căci abia o vezi cu ochii, și averea nu mai este,
bogăția zboară grabnic, ca un vultur peste creste.

⁶ Nu mânca din pâinea celui care-n suflet pizmă are,
nu dori să-i mergi în casă, nici pofti a lui mâncare.

⁷ Căci el e ca unul care socoteli în suflet face,
“Bea, mănâncă”-ți zice - însă gând ascuns în suflet zace.

⁸ Iar bucata ce-ai mâncat-o înapoi vei da-o iute,
și cuvintele frumoase ce le-ai spus vor fi pierdute.

⁹ Nu vorbi-n urechea celui ce-i nebun și-i fără minte,
căci el îți nesocotește înțeleptele cuvinte.

¹⁰ Nu muta nicicând hotarul văduvei de lângă tine,
nici intra-n ogorul celor ce-s orfani - căci e-o rușine.

¹¹ Și Răzbunătorul lor e tare - El îți știe vina
și-mpotriva ta veni-va apărându-le pricina.

¹² Inima la-nvățătură ți-o deschide și-o primește,
și urechile-ți deschide când priceperea-ți grăiește.

¹³ Nu-ți cruța nicicând copilul de mustrarea înțeleaptă,
de-l vei bate cu nuiaua n-o să moară, dar se-ndreaptă.

¹⁴ Atingându-l cu nuiaua el primi-va cunoștință
și-i vei scoate al lui suflet din a morții locuință.

¹⁵ Fiul meu, dac-o să-ți fie inima-nțeleaptă bine,
mă voi bucura de-aceasta din tot sufletul din mine.

¹⁶ Și întreaga mea ființă o să mi se veselească
c-am să văd c-a tale buze știu ce-i bine să vorbească.

¹⁷ Să nu pizmuiești în suflet pe cei păcătoși în viață,
ci să ai întotdeauna frica Domnului în față.

¹⁸ Pentru fiecare-n lume este-odată și răsplată
și nădejdea ta cea bună n-o să cadă niciodată.

¹⁹ Fiul meu, ascultă-mi vorba, fii cu mintea înțeleaptă
și-ți îndrumă totdeauna inima pe calea dreaptă.

²⁰ Nu fi printre-aceia care beau la vin și ospătează,
nici cu cei ce prin mâncare și prin cărnuri se-mbuibează.

²¹ Căci beția și-mbuibarea sărăcesc când stai de ele
și-ațipirea lenevirii te îmbracă-n zdrențe rele.

²² Tu ascultă pe-al tău tată care te-a născut pe lume,
mamei tale-mbătrânite să-i cinstești duiosul nume.

²³ Cumpără de orișiunde adevărul - și nu-l vinde,
cunoștința, -nțelepciunea și priceperea le prinde.

²⁴ Tatăl celui fără vină pururea se-nveselește,
cine-un înțelept va naște bucurie dobândește.

²⁵ Să se bucure de tine tatăl tău care te-nvață
și să ți se veselească mama ce ți-a dat viață.

²⁶ Fiul meu iubit, ascultă: dă-mi tu inima ta mie
și-ai tăi ochi să-mi vadă calea cu plăcere pe vecie.

²⁷ Desfrânata-i groapă-adâncă și-i pierzarea cea deplină,
o fântână rea și strâmtă e femeia cea străină.

²⁸ Ea pândește ca tâlharul, pe-orișicine mâna pune
și mulțește ceata celor care cad în stricăciune.

²⁹ Vaietele ale cui sunt, ale cui oftări mai grele,
ale cui îndurerate ne-nțelegerile rele?
Plângerile ale cui sunt? A cui rana-nveninată,
a cui ochii veșnic roșii? - Boala nemaivindecată?

³⁰ Ale celor ce-ntârzie lângă vin, la băutură,
ale cui golesc pahare cu vin roș’ și spumă-n gură.

³¹ Nu privi la vin când curge roșu, cu mărgăritare,
la paharul cel ce lesne lunecă spre înșelare.

³² Căci pe urmă ca un șarpe mușcă sufletul din tine
și înțeapă ca veninul viperei de-otravă pline...

³³ Ochii-aprinși de pofte rele spre păcate-o să-ți privească
și-a ta inimă cuvinte de prostie-o să grăiască.

³⁴ Vei fi ca un om ce doarme pe furtună-n larg de mare,
ca un adormit pe vârful de catarg în clătinare.

³⁵ M-a lovit... dar nu mă doare.
M-a bătut, dar nici nu-mi pasă.
Când mă voi trezi, beau iarăși... - zic nebunii de sub masă...