Proverbe capitolul 21

¹ Inima împărătească este-un râu de apă vie
care Domnul îl îndreaptă unde vrea și unde știe.

² Omul crede c-a lui drumuri sunt cinstite și curate,
însă Domnu-I Cel ce-ncearcă cum sunt inimile toate.

³ A umbla numa-n dreptate și în bună judecată
Îi e mai plăcut la Domnul decât multa jertfă dată.

⁴ Iată inima-ngâmfată și privirea cu trufie,
călăuza celor mândri - e păcat și mișelie.

⁵ Planurile celui harnic duc mereu la-mbelșugare,
dar acel pripit ajunge la o lipsă și mai mare.

⁶ Avuțiile-adunate cu o limbă mincinoasă
sunt deșarte, fug - și-n urmă duc la moartea fioroasă.

⁷ Silnicia și-asuprirea celor răi îi ruinează
pentru că nu fac ce-i bine și dreptatea n-o lucrează.

⁸ Vinovatul umblă numai pe căi strâmbe și străine,
dar cel fără vină face numai ce e drept și bine.

⁹ E mai bine să stai singur sus pe-un coperiș de casă
decât într-o casă mare cu-o femeie gălăgioasă.

¹⁰ Sufletul acelui care este rău, tot rău dorește,
pe-ai lui semeni nu-i ia-n seamă ci pe toți îi înjosește.

¹¹ Când e pedepsit un trufaș atunci și cel prost învață,
când înveți pe cel cuminte el ascultă spre viață.

¹² Cel neprihănit privește casa celui rău și vede
că degrab nenorocirea peste cei răi se repede.

¹³ Cine își înfundă-urechea spre săracul care-i cere,
nici lui n-o să-i mai răspundă nimeni când va fi-n durere.

¹⁴ Darul cel făcut în taină stinge-orice mânie-ndată,
mita cea ascunsă stinge chiar mânia-nfuriată.

¹⁵ Mare bucurie are omul drept când face bine,
însă pentru cîlâți fac răul este groază și rușine.

¹⁶ Omul care se abate de la calea-nțelepciunii
o să stea cu gloata morții, în grămada putrejunii.

¹⁷ Cui în desfătări îi place nu-i mult până sărăcește,
cui îi place-n vin și-n dansuri veșnic nu se-mbogățește.

¹⁸ Cel rău va fi dat ca plată pentru cel fără de vină,
cel stricat, pentru cel care umblă-n pace și-n lumină.

¹⁹ E mai bine să stai singur-singurel într-o pustie
decât c-o nevastă numai de gâlceavă și mânie.

²⁰ Sunt comori de preț în casa celui ce-nțelept trăiește,
însă omul fără minte câte-ar fi, le risipește.

²¹ Cine caută bunătatea și umblarea fără vină,
află slava și viața și sfințenia deplină.

²² Înțeleptul cucerește și cetatea cea vitează
doborând puterea-n care cei vrăjmași puteau să crează.

²³ Cine limba sa și gura poate-n frâu să le păzească,
de-o mulțime de necazuri sufletul o să-și scutească.

²⁴ Omul îngâmfat și mândru batjocoritor se cheamă,
cu aprinderea trufiei el lucrează fără teamă.

²⁵ Pofta rea pe omul leneș îl va omorî degrabă
căci el nu vrea să lucreze cu-a lui mâini, la nici o treabă.

²⁶ Toată ziua numa-n pofte, - o s-ajungă la pieire
însă cel fără prihană dăruie fără zgârcire.

²⁷ Jertfa celor răi e-o scârbă Domnului, și-o răutate,
mai ales când este-adusă pentru gânduri blestemate.

²⁸ Mărturia mincinoasă în rușine-o să sfârșească,
însă cel ce-ascultă bine cu izbândă-o să vorbească.

²⁹ Cel rău ia o-nfățișare strâmbă și nerușinată
dar își îmbunătățește cel drept calea sa curată.

³⁰ Nici înțelepciunea lumii și nici mintea prefăcută
și nici sfatul rău în contra Domnului nimic n-ajută.

³¹ Fie pentru bătălie calul gata cât de bine
căci izbânda totdeauna numai de la Domnul vine.