Proverbe capitolul 20

¹ Batjocoritor e vinul, băutura-i zgomotoasă
orișicine se îmbată n-are minte sănătoasă.

² Frica de-mpăratul este ca de leul ce răcnește
cine-l supără, acela însuși contra lui greșește.

³ Este pentru om o cinste de-nvrăjbiri să se ferească
dar orice nebun se lasă ca iuțimea să-l robească.

⁴ Toamna leneșul nu ară, nici nu seamănă, nici pune,
dar la seceriș ar strânge - și nimic nu-i ce s-adune.

⁵ Sfatul inimii-i asemeni apelor cu adâncime,
omul priceput din ele scoate multă limpezime.

⁶ Mulți își trâmbițează-n lume bunătatea cu glas tare,
cine-un credincios găsește, află lucru foarte mare.

⁷ Omul cel fără prihană umblă în neprihănire,
chiar și fiii lui în urmă, după el, au fericire.

⁸ Împăratul ce domnește pe-al dreptății scaun în țară
cu privirea lui alungă orice rău și-orice ocară.

⁹ Cine poate zice oare: inima mea-i curățită,
sunt curat de orice vină înainte săvârșită?

¹⁰ Greutăți de două feluri și măsuri spre înșelare
Domnului Îi sînt o scârbă, ca și omul ce le are.

¹¹ Pe copil îl vezi din fapte încă din copilărie
dac-a lui purtare dreaptă și curată o să fie.

¹² Și urechea spre-auzire ca și ochiul spre vedere
Dumnezeu pe amândouă le-a făcut cu-a Sa putere.

¹³ Somnul nu-l iubi, nici lenea, c-ai s-ajungi la sărăcie,
ci fii treaz, că-mbelșugare munca-ți va aduce ție.

¹⁴ ”Rău, e rău” - grăiește omul care cumpără hoțește,
dar apoi, plecând cu prada, bucuros se fericește.

¹⁵ Este aur scump pe lume și sunt diamante rare,
însă buzele-nțelepte sunt un lucru și mai mare.

¹⁶ Să iei haina celui care s-a băgat în chezășie,
zălogește-l ca să-nvețe ce să facă și să știe.

¹⁷ A minciunii pâine dulce când în gură-o pune,
dar apoi se umple gura de pietriș și-amărăciune.

¹⁸ Planurile totdeauna printr-un sfat se pun la cale,
tu cu chibzuință poartă orice lupte ale tale.

¹⁹ Cine umblă cu bârfirea taine-ascunse dă pe față,
tu, cu omul spart la gură, nici nu te-nsoți-n viață.

²⁰ Cine-și blestemă părinții blestemat va fi sub soare,
stinge-i-se-va lumina chiar în bezna cea mai mare.

²¹ Moștenirea și averea cea prea grabnic câștigată
pân-la urmă ea rămâne tot nebinecuvântată.

²² Să nu zici: îi voi întoarce și eu relele făcute,
ci nădăjduiește-n Domnul și El are să te-ajute.

²³ Domnului Îi sunt urâte două feluri de cântare,
și-i un lucru rău oriunde cumpăna înșelătoare.

²⁴ Pașii omului cuminte Dumnezeu o să-i îndrume,
dar ce înțelege omul rău din calea lui pe lume?

²⁵ Este-o cursă-a face omul grabnic promisiunea sfântă
și-abia după ce-a făcut-o se gândește și frământă.

²⁶ Împăratul cel cuminte vântură pe răi din țară,
cu-a lui roate grele-i calcă - și cu cei buni se-nconjoară.

²⁷ O lumină de la Domnul este-a omului suflare,
până-n adâncimi pătrunde raza-i binefăcătoare.

²⁸ Bunătatea și credința sunt pentru-mpăratul pază
și prin bunătate numai tronul întărit s-așează.

²⁹ Slava tinerilor este neprihana și tăria,
și-a bătrânilor podoabă perii albi - și vrednicia.

³⁰ Mijlocul de vindecare pentru cel rău e bătaia,
buna lui tămăduire este numai vânătaia.