Proverbe capitolul 19

¹ Mai mult prețuie săracul care umblă-n curăție
ca bogatul cel cu gură rea și plin de viclenie.

² Lipsa cunoștinței este pagubă la orișicine,
cine-aleargă neghiobește nimerește rău, nu bine.

³ Nebunia cuiva-n lume toate căile-i sucește
iar apoi în al lui suflet contra Domnului cârtește.

⁴ Bogăția îți aduce număr de prieteni mare
dar pe cel sărac îl lasă și prietenul ce-l are.

⁵ Mărturia mincinoasă nu rămâne nelovită,
omul mincinos nu scapă fără plata cuvenită.

⁶ Omul darnic are-n juru-i mulți lingușitori întruna
și toți sunt prieteni celui ce dă daruri totdeauna.

⁷ Pe sărac chiar frații-l lasă, - atunci alții cum să-l vază?
El rugând îi cheamă, însă ei de el se depărtează.

⁸ Cine strânge-nțelepciunea, al său suflet și-l iubește,
cine mintea și-o păstrează fericirea și-o găsește.

⁹ Mărturia mincinoasă de pedeapsă nu-i scăpată
și cel mincinos pierzarea o găsește drept răsplată.

¹⁰ Unui om nebun îi șade rău să umble-n desfătare,
cu atât mai mult o slugă, celor mari a fi mai mare.

¹¹ Răbdător, pe om în toate numa-nțelepciunea-l face
și-i o cinste lui să uite de greșeli, să caute pace.

¹² A-mpăratului mânie e ca leul când răcnește,
bunăvoia lui ca roua când pe iarbă strălucește.

¹³ Fiul cel nebun e-o plagă pentru tatăl lui în viață
și ca streașina ce curge e femeia certăreață.

¹⁴ Casa și averea, omul din părinți le moștenește,
dar soția pricepută numai Domnu-i dăruiește.

¹⁵ Lenea te cufundă-n somnul cel adânc ca într-o moarte,
cel cu sufletul molatic multă foame o să poarte.

¹⁶ Cine-ascultă de poruncă al său suflet și-l păzește,
cine nu-și veghează calea spre pierzare se grăbește.

¹⁷ Cine la sărac dă milă Domnului Îi împrumută
și El o să-i răsplătească binefacerea făcută.

¹⁸ Pedepsește-ți cât poți, fiul, că-i nădejde de-ndreptare,
dar nu-l omorî, c-aceasta e păcatul cel mai mare.

¹⁹ Cel pe care-l ia mânia, să-și ia plata meritată,
că deși-l scoți, tot ce strică vei mai face înc-o dată.

²⁰ S-asculți sfaturile bune ca să iei învățătură
și să ai înțelepciune a păstra buna măsură.

²¹ Omul face multe planuri când în inimă gândește,
însă numai hotărârea Domnului se împlinește.

²² Farmecul și frumusețea unui om stă-n bunătate,
mai mult preț are săracul ca un mincinos de frate.

²³ Temerea de Domnul duce la viață, - cel ce-o are,
noaptea e sătul și nu e cercetat de supărare.

²⁴ Leneșul își bagă mâna în castronul cu mâncare
și n-o duce pân-la gură - prea cu greutate-i pare.

²⁵ Pedepsește hulitorul - și cel prost învață minte,
mustră-l pe-nțelept - acesta va-nțelege dinainte.

²⁶ Cine-și jefuiește tatăl și pe mamă-și izgonește
este-un fiu ce-aduce-ocară și-n rușine se sfârșește.

²⁷ N-asculta o-nvățătură, fiul meu, ci încetează
dacă ea de-nvățătura cea dintâi te-ndepărtează.

²⁸ Martorul stricat își bate joc de orișice dreptate,
gura celor răi înghite lacomă orice păcate.

²⁹ Pentru cei plini de batjocuri sunt pedepse pregătite
și spinărilor nebune lovituri sunt cuvenite.