Proverbe capitolul 18

¹ Cel ursuz întruna caută numai tot ce lui îi place
și se supără pe-oricare lucru bun care s-ar face.

² La nebun nu-i e s-audă și s-asculte-nvățătura
ci s-arată că el știe... căci nu-și poate ține gura.

³ Când cel rău îți vine-n casă, vine și disprețuirea
și odată cu rușinea vine și batjocorirea.

⁴ Vorba omului cuminte e ca apa cea adâncă
și izvoru-nțelepciunii ca izvoarele din stâncă.

⁵ Nu e drept s-ai în vedere fața celui rău vreodată,
ca să faci vreo nedreptate celui drept la judecată.

⁶ A nebunului cuvinte aduc certuri... el vorbește
și se ceartă și înjură până lovituri primește.

⁷ A nebunului pieire este-n vorba lui cea multă,
a lui buze sunt o cursă pentru sufletul ce-ascultă.

⁸ Vorba celui ce bârfește este-așa ca prăjitura,
până-n fund de măruntaie îi alunecă arsura.

⁹ Omul care-n vremea muncii stând la umbră lenevește,
este frate bun cu-acela ce-n păcate risipește.

¹⁰ Al lui Dumnezeu Sfânt Nume este-așa ca turnul tare,
cel neprihănit aleargă și-și găsește-n El scăpare.

¹¹ Omului avut, averea i se pare o cetate,
în părerea lui ea este cu zidiri neclătinate.

¹² Înainte de pieire omul umblă cu-ngâmfare
dar smerenia 'naintea slavei merge spre 'nălțare.

¹³ Cel care răspunde-n grabă făr-să fi-ascultat 'nainte
doar rușine și prostie va afla - să țină minte.

¹⁴ Duhul omului îl ține și îl sprijină la boală
dar pe cel zdrobit cu duhul, la-ntristare cine-l scoală?

¹⁵ Inima-nțeleaptă pururi dobândește cunoștința
și urechea pricepută va dori mereu știința.

¹⁶ Darurile totdeauna îi fac loc la om - și nume
și-i deschid intrarea celor care sunt mai mari în lume.

¹⁷ Cel ce-și apără pricina pare c-ar avea dreptate
dar când celălalt vorbește, iar i se răstoarnă toate.

¹⁸ Sorțul pune totdeauna ne-nțelegerii-ncheiere
și-ntărește hotărârea între cei ce au putere.

¹⁹ Frații prăbușiți mai greu sunt să-i câștigi, ca o cetate,
certurile lor mai grele-s ca niște zăvoare late.

²⁰ După rodul gurii bune înțeleptul se hrănește,
după-a buzelor cuvinte el venit și-agonisește.

²¹ Moartea și viața cuiva stă-n a gurii lui putere,
orișicine o iubește mâncă rodul ce și-l cere.

²² Cine-și ia soție bună fericirea și-o găsește,
căci e-un har pe care omul de la Domnul îl primește.

²³ Omul cel sărac își spune vorba lui cu rugăminte
dar bogatul îi răspunde cu asprime în cuvinte.

²⁴ Cine-și face mulți prieteni deseori necazuri pate
însă este-un prieten care ți-e mai mult decât un frate.