Proverbe capitolul 13

¹ Fiul înțelept ascultă tot ce tatăl său l-nvață
dar cel hulitor n-ascultă de mustrare și povață.

² Prin a gurii roadă bună parte vei avea de bine
însă cei stricați au parte de-apăsare și rușine.

³ Cine își păzește gura, al lui suflet și-l păzește,
cel cu buze prea deschise spre pierzare se grăbește.

⁴ Leneșul dorește multe, totuși mai nimica n-are
dar cei harnici au de toate și oricând pe săturare.

⁵ Cel neprihănit urăște orice vorbă mincinoasă
dar cel rău urât se face și-a lui viață-i rușinoasă.

⁶ Pe nevinovat oriunde curăția îl păzește
dar pe păcătos îl pierde răutatea ce-o trăiește.

⁷ Unul face pe bogatul, deși mai nimica n-are,
altul face pe săracul, ascunzând averea-i mare.

⁸ Omul bun, cu bogăția își răscumpără viața
dar săracul rău n-ascultă nici mustrarea, nici povața.

⁹ A celor curați lumină arde-ntruna fericită
însă candela acelor răi se stinge urgisită.

¹⁰ Prin mândrie se ațâță numai foc de ceartă multă
însă e-nțelept acela care sfatul bun l-ascultă.

¹¹ Bogăția câștigată fără trudă, se topește
dar ce-i strâns cinstit, prin muncă, crește-ncet-încet, dar crește.

¹² O nădejde amânată face inima bolnavă
dar dorința împlinită este ca un har din slavă.

¹³ Când n-ascultă de Cuvântul Domnului, se pierde-oricine
dar e răsplătit acela ce porunca Lui o ține.

¹⁴ A-nțeleptului povețe sunt izvor de viață multă
spre-a scăpa din cursa morții pe acela ce-l ascultă.

¹⁵ Mintea care-i sănătoasă va afla bunăvoință,
calea celor răi e însă greutăți și-anevoință.

¹⁶ Omul chibzuit lucrează cu pricepere-orice treabă
dar nebunul dă pe față nebunia lui degrabă.

¹⁷ Solul rău întotdeauna va cădea-n nenorocire,
solul credincios aduce ne-ncetat tămăduire.

¹⁸ Sărăcie și rușine au câți leapădă mustrarea
dar acel ce o primește află cinstea și 'nălțarea.

¹⁹ Dulce-i inimii-mplinirea unui dor de care-i place
dar nebunilor urât e răutăți a nu mai face.

²⁰ Cine umblă cu-nțelepții și el se înțelepțește,
cui îi place să se-adune cu nebunii, rău pățește.

²¹ Nenorocul urmărește pe câți fac nelegiuire,
cei neprihăniți sunt însă răsplătiți cu fericire.

²² Omul bun dă moștenirea la nepoții săi curată
dar a celui rău avere-i pentru cel curat păstrată.

²³ Brazda de sărac muncită dă o hrană îndestulă
dar mulți pier din nedreptatea lacomă și nesătulă.

²⁴ Cel ce-a lui nuia își cruță, chiar pe fiul său urăște
dar cine-și iubește fiul o să-l mustre când greșește.

²⁵ Cel neprihănit mănâncă pururea pe săturate
dar cei răi vor duce lipsă totdeauna de bucate.