Proverbe capitolul 1:20-33 - Cei neascultători

²⁰ Strigă-nțelepciunea-n toate ulițele ne-ncetat,
în piețele cetății glasul ei s-a ridicat.

²¹ Strigă orișiunde este zarvă mare de popor
și-n oraș, la porți își spune ea cuvântul tuturor:

²² Cât veți mai iubi prostia, proștilor, și până când
iubesc hulitorii hula, calea Domnului urând?

²³ O, întoarceți, ascultați-mi înțeleptele mustrări
și turna-vă-voi din duhul sfintelor înștiințări.

²⁴ Pentru că eu chem întruna iară voi vă-mpotriviți,
fiindcă eu îmi întind mâna iar voi nici nu mă priviți.

²⁵ Fiindcă toate-a mele sfaturi voi le lepădați mereu,
fiindcă nu-mi iubiți mustrarea, nu primiți cuvântul meu.

²⁶ De-aceea și eu voi râde cînd veți fi nenorociți,
îmi voi bate joc în ziua când vă voi vedea-ngroziți.

²⁷ Când o să v-apuce groaza ca vârtejul cel cumplit
și pierzarea ca furtuna și necazul mai grăbit.

²⁸ O, atunci amar chema-vor, însă n-o să le răspund
în zadar o să mă caute căci de ei o să m-ascund.

²⁹ Pentru c-au urât știința și cuvântul înțeles,
iară temerea de Domnul n-au iubit și n-au ales.

³⁰ Pentru că-ale mele sfaturi n-au urmat și n-au iubit
iar mustrările întruna ei mi le-au nesocotit.

³¹ De aceea ei cu roada căii lor se vor căi,
cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla și vor trăi.

³² Căci pe cei proști îi ucide neascultarea lor ce-o au,
iar pe cei nebuni îi pierde liniștea în care stau...

³³ Dar acela ce m-ascultă locui-va fericit
neavând de ce se teme viețui-va liniștit.