Proverbe capitolul 10 - Binecuvântarea dreptății, blestemul păcatului

¹ A lui Solomon proverbe:
Un fiu bun e-o bucurie,
dar un fiu nebun mâhnire la părinți o să le fie.

² Avuțiile-adunate pe nedrept n-aduc dobândă
dar neprihănirea scapă de la moarte și osândă.

³ Domnul pe cel drept nu-l lasă ca să sufere de foame
însă pofta nesătulă pe cei răi o să-i destrame.

⁴ Cine lucră cu o mână leneșă, sărac sfârșește,
însă mâna celor harnici totdeauna-mbogățește.

⁵ Cine strânge vara este un om chibzuit în țară,
cine doarme-n vremea coasei este-un om ce face-ocară.

⁶ Binecuvântarea sfântă peste capul drept să vie,
gura celor răi ascunde numai rău și silnicie.

⁷ Pomenirea celui bun e veșnic binecuvântată,
numele urât al celor răi va putrezi odată.

⁸ Cel cu inima-nțeleaptă sfatul cel bun îl primește
dar cel ne-nțelept la vorbă el pe el se prăpădește.

⁹ Cine umblă fără vină, umblă fără teamă-n țară,
cine-apucă pe căi strâmbe se dă singur de ocară.

¹⁰ Cei ce fac din ochi sunt pricini de-ntristare și mâhnire,
cel nesocotit la gură, se dă singur la pierzare.

¹¹ Gura celor fără vină e-un izvor de apă bună,
gura celor răi ascunde silnicie și minciună.

¹² Ura totdeauna certuri răscolește și durere,
dar iubirea orice greșuri le acopere-n tăcere.

¹³ Stă înțelepciunea numai în cuvântul cel cuminte
dar nuiaua este partea celui care n-are minte.

¹⁴ Înțelepții au știința și-o păstrează-n veci curată,
gura proștilor e însă o pierzare-apropiată.

¹⁵ Avuția e-o cetate pentru omul bun ce-o are,
sărăcia însă este celui prăpădit pierzare.

¹⁶ Cel neprihănit, câștigul spre viață-l folosește
iar cel rău pentru păcate avuția-și risipește.

¹⁷ Cine-aminte ia mustrării, pe cărarea vieții-apucă
dar mustrarea cine-o uită pe căi rele-o să se ducă.

¹⁸ Omul care-ascunde ură are-o gură mincinoasă
și nebunul răspândește vorba rea din casă-n casă.

¹⁹ Cine spune mult, nu poate și păcate să nu facă,
dar e chibzuit acela care știe să și tacă.

²⁰ Limba celui fără vină este-argint ales, din fire,
inima la cei răi este lucru de disprețuire.

²¹ Pururi binecuvântarea Domnului e-mbogățire,
El nu lasă s-o lovească nicăieri nenorocire.

²² Gura celor fără vină pe mulți oameni veselește
dar nebunii mor fiindcă judecata le lipsește.

²³ Pentru cel nebun, a face răul este o plăcere
dar pentru-nțelept plăcerea e s-aducă mângâiere.

²⁴ Celui rău, de ce se teme chiar aceea și găsește
dar cei fără prihană ce doresc li se-mplinește.

²⁵ Cel rău trece ca vârtejul și se duce ca furtuna,
dar cel fără vină are temelii pe totdeauna.

²⁶ Cum e pentru dinți oțetul și cum pentru ochi e fumul,
așa-i leneșul acelui care-i pregătește drumul.

²⁷ Frica Domnului lungește zilele îmbelșugate,
însă celui rău și anii i-s scurtați pe neașteptate.

²⁸ Așteptarea celor buni e totdeauna bucurie
dar a celor răi nădejde va pieri pe veșnicie.

²⁹ Calea Domnului a celui fără vină-i apărare
dar topenie și silă-i pentru câți merg la pierzare.

³⁰ Cel neprihănit în viață nu se clatină vreodată
dar cei răi nici n-au să vadă țara binecuvântată.

³¹ Gura celui fără vină scoate-nțelepciune bună
dar curând e nimicită limba rea și de minciună.

³² Buzele neprihănite știu cuvintele plăcute,
gura celor răi vorbește răutăți de ei făcute.