Prin valea cu suspine...

Prin valea cu suspine... .

Prin valea asta cu suspine, trecut-am Doamne-ndurerat,
Purt-am în suflet doruri multe,
Și pace -n suflet n-am aflat,
Aveam pe umăr o povară, legată pe umerii mei,
Dore-am să aflu alinare, dar n-am aflat eu, nicăieri

Eram rănit lovit o Doamne,
picioarele mi le târam,
Din ochi curgeau râuri de lacrimi, și drumul nu îl mai vede-am
Pe cap purt-am un sac de zgură,
Și fața, lacrimi mi-a brăzdat,
Și am rămas atuncea singur, cu toții Doamne m-au lăsat

Aș fi dorit să am în suflet, o mângâiere de la om,
Dar n-am găsit în lumea toată, căci omul este slab și gol
Și nici un sprijin pe cărare, nu voi găsi aicea jos,
Isus e singurul ce vede și îți trimite ajutor

Și i-am lăsat să mă lovească, în rănile ce mă dureau,
Căci știu că-i numai o secundă, durerea-n suflet ce o am,
Să stau să rabd mut in tacere, e totul ce mi-a mai rămas,
Căci știu ca Tatăl meu din ceruri El mă veghează pas cu pas

O cât doream să am izvorul, să stâmpere arsura grea,
Dar n-am găsit pe calea toată, un strop s-aline rana mea,
Să pună untdelemn pe răni nu am găsit în drumul meu,
Dar este Unul care poate, să spulbere urcușul greu

El a venit în graba mare când jos zăceam aproape mort,
S-a aplecat cu mâna-I tare, m-a ridicat de
-acol' de jos,
El a turnat balsam îndată și ranele mi le-a spălat,
Căci El e Tatăl, Savaotul
e Medicul meu, minunat

El a venit cu oaste sfântă, m-a apărat de oameni răi,
M-a pus să stau cu cei din frunte pe-a sfinților cărări ai săi,
La Han m-adăpostit cu milă, și pentru mine a plătit,
Să-i mulțumesc nu pot ajunge, o cât de mult El m-a iubit

Amin

Floarea 12 iulie 2018