Prietenul de la miezul nopţii

Prietenul de la miezul nopţii
Luca cap. 11:5-13


Un om în noapte a plecat
La un prieten, la uşa sa
De afară, omul l-a rugat
Ca nişte pâine, să îi dea

Că şi-n casa lui a sosit
Un prieten, chiar în miez de noapte
Este flămând și obosit
Şi-ar vrea, de grijă să îi poarte

Căci l-a găsit fără mâncare
De aceea la uşă a venit
Şi dacă el o pâine are,
Să-l împrumute, negreşit

Dar cel din casă, deranjat,
A refuzat să îl ajute
I-a spus că ai lui, s-au culcat
Şi nu poate să-l împrumute

Dar, omul a tot stăruit
Şi cel din casă. supărat
Târziu, la uşă a venit
Şi totuşi o pâine i-a dat

Să fim şi noi stăruitori
Şi Domnului să ne rugăm
De-al Său Cuvânt, ascultători
Şi atunci răsplată, căpătăm

Să stăruim în rugăciune
Aşa cum Domnul ne-a învăţat
Asa cum şi Cuvântul spune
Să ne rugăm, neîncetat

De Domnul vom fi auziţi
Căci, stăruinţa-i ascultată
Tot de El vom fi răsplătiţi
Căci Domnul, toate ni le iartă.

Amin

Câmpia Turzii, 16 aprilie 2014