Prietenie

O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sunt taine, nici garduri, nici zăvoare,
în nici un loc din lume viaţa nu-i mai dulce,
nici sufletul mai candid, nici gândul mai curat
ca-n tine prietenie, loc binecuvântat.

În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine,
şi-adevărul mai binevoitor
nici mila mai duioasă,
nici dragostea mai largă
mai caldă, mai simţită - ca-n părtăşia ta!

Orice pahar golit e şi-umplut deplin, în Tine
şi fiecare clipă şi an e-ndestulat,
măsura ta-i întreagă, nimic pe jumătate
ori toată, ori nimic,
când dai şi când primeşti.

În tine şi tăcerea e de-nţelesuri plină
un semn sau o privire cuprinde nesfârşit,
- În tine-i totul paşnic şi sfânt căci mii de haruri
şi-n suflete şi-n trupuri
prin orice simţ,
pătrund.

Lumina nicăierea nu este mai lumină,
nici noaptea nicăierea mai noapte ca aici
- când e durerea-n tine, mai mare-i ca oriunde,
cum bucuria n-o simţi niciunde mai deplin.

O, prietenie sfântă, adâncă şi duioasă,
de tine totdeauna m-apropii cu fior,
pe-altarul tău ard jertfă întreaga mea fiinţă,
cu tine şi viaţa şi moartea sunt un har.

Isuse, Scump Prieten, fă între-ai mei şi mine
eterna prietenie zidită pe-adevăr,
având învăţătura aceleaşi credinţe
pe veacuri să rămână şi ce-a rodit din ea.